Mult prea des descopari niste lipsuri. Lipsa de timp, lipsa de profunzime, lipsa de trairi si de sentimente, lipsa de..mine. And i miss people i should not . Pun capul pe brate si ma balansez in..balansoar in timp ce scriu, la ora asta obscena vin de la serviciu pentru liniste. Ahhh, oamenii astia alergici la liniste, tematori de lipsa galagiei... grrr.
Maine vreau sa-mi fac o rochie, n-am mai facut ceva, orice, din iulie cred. I m just wasting myself. Si nu vreau sa-mi mai dau timp sa ma intreb ce e cu mine, ce e cu tine sau sa ma mai oftic ca trebuie sa mor.
Asa ca trag de timp sa termin tigara, ma uit pe poze ce trebuiau sterse -pentru ca e prea tarziu sa imi opresc sirul gandirii neomogene- si ma bag in pat langa blondul meu cu ochi inchisi , sperand ca maine Satan nu il va mai roade pe Victor Hugo.
I'm in denial. Si neg ca imi displace.
joi, 18 noiembrie 2010
vineri, 29 octombrie 2010
Nimicnicie
Cam asta simt de ceva timp. Un nimic care nu e Izabella. Pentru ca e o portocala mecanica, un popandau acerebrat.
Si pentru ca nu ma cunosti asa cum trebuie . Attention whore crystalized into knowledge whore. Si ghici ce, e ca o cola acrasi fara acid, singurul lucru familiar e aftertaste-ul de fiere de dimineata.
Te invidiez.
//And you can change his mind by opening your legs... /
It isn t very hard, try kicking them instead.//
Si pentru ca nu ma cunosti asa cum trebuie . Attention whore crystalized into knowledge whore. Si ghici ce, e ca o cola acrasi fara acid, singurul lucru familiar e aftertaste-ul de fiere de dimineata.
Te invidiez.
//And you can change his mind by opening your legs... /
It isn t very hard, try kicking them instead.//
sâmbătă, 7 august 2010
Visez urat when in limbo
Nu mai suport caldura asta, de umiditate nici nu mai zic. Asud. asta e activitatea mea principala, goddamnit.
Noaptea trecuta am avut un vis groaznic si lucid de la un punct incolo. Visam ca eram plecata in Targoviste la ai mei, nefastul era acasa, in Buc. Incepe un cutremur, fug eu, mama si tata afara. Pagube imense, blocul meu de 10 etaje era indoit ca o bucata ieftina de fimo de la etajul 2 in jos. Primul meu gand, in timp ce fugeam afara, era la Silviu, pentru ca dormea in buc, in blocul nostru cu bulina.
Oamenii in jurul meu formasera o coada imensa, nu stiam pentru ce e, dar i-am lasat mamei vorba sa-mi pastreze loc si am fugit inapoi in bloc. Mi-a fost frica sa intru.... Dar am capatat niste coaie si am intrat pe partea mai putin indoita (stau la parter) , m-am urcat pe niste scaune si am intr4at pe geam, pentru ca imi vroiam telefonul neaparat! Eram ingrijorata ca pentru propriul meu copil, si chiar eram, pentru ca nici de ala mic nu stiam nimic. Sun, nu raspunde. sun iar si iar si iar, ma gandeam ca o fi fugit afara si telefonul i-a fost smashuit sau ceva. Speram.
Ma intorc afara, era inca noapte si o lumina difuza imi facea tensiunea sa creasca exponential. Coada se terminase, ajunsese randul mamei sa treaca prin portita respectiva, din iedera, prin care trecusera toti oamenii respectivi. Il ia pe tata de mana si intra... se pare ca era un fel de cununie, ca sa trreaca mai departe impreuna. Eu le-am zis ca nu plec nicaieri fara Silviu si am fugit in bucuresti. Intre timp imi sun proprietara si o intreb daca stie ceva. Raspunde pisicos, de parca a fost cutremur numai in DB, inchid nervoasa si ajung in Bucuresti. blocul era la fel de indoit ca cel al parintilor mei, intru si incep sa caut. Pana la urma il gasesc pe scari debusolat, in pantalonii mei de pijama. Incep sa lacrimez de usurare ca e ok si il iau in brate, dar dragul de el ma intreaba.. cine sunt.
In momentul ala incep stupefiata sa-i zic sa taie crapu si fac un rezumat micut al vetii noastre conjugale. Parca absent imi zice ca nu isi aminteste de mine dar e ok. Singura metoda de a-i demonstra ca nu mint si ca e safe cu mine era sa ii arat o poza cu noi.
Insa... nu avem NICIO POZA IMPREUNA. muuuulti draci.
Eram ferm convinsa ca o imbratisare, o consolare sau un sarut o sa-i aminteasca de noi, dar amnezia aia il lobotomizase. Eram tare tare frustrata, dupa care m-am gasit in situatia in care ii explicam cuiva ca suntem impreuna de 2 ani si 8 luni si ma duceam catre jobul lui, avea un pub dragut. Era la bar si vine catre mine, la fel de amnezic, se lasa putin pe vine si imi saruta pantecele ocupat de cineva mic, pe care-l intreaba "ce faci ma frumosule, mai stai mult la copt? Hai odata,ma plictisesc."
In momentul ala ma apuca o durere de ovare inimaginabila , in somn si in plan real- durere de o am de cand m-am trezit- si iese din mine un ceva mic si blond, moment in care Silviu se hahaie la mine, imi zice ceva de puterea lui de convingere si eu il injur de maica-sa ca din vina lui ma dor toate alea si ghici ce, nu mai era absent. "Taci ma ca tie ti s-au aprins calcaiele dupa mine prima!" . I s-au umplut ochii, era el,isi amintea tot si era acolo.
Chiar e nevoie de cineva in plus, ca sa ne simtim completi.
Foarte, foarte dubios visul ala. Am incercat sa ma trezesc dar nu puteam singura, tin minte ca m-a intrebat S ce am, ma trezeste, "ah, dormeai..scuze" si imi intoarce curu. Fiecare cu jumatatea lui de saltea.... abia astept toamna.
Sunt tare debusolata. Trebuie sa fac o poza maine.
Noaptea trecuta am avut un vis groaznic si lucid de la un punct incolo. Visam ca eram plecata in Targoviste la ai mei, nefastul era acasa, in Buc. Incepe un cutremur, fug eu, mama si tata afara. Pagube imense, blocul meu de 10 etaje era indoit ca o bucata ieftina de fimo de la etajul 2 in jos. Primul meu gand, in timp ce fugeam afara, era la Silviu, pentru ca dormea in buc, in blocul nostru cu bulina.
Oamenii in jurul meu formasera o coada imensa, nu stiam pentru ce e, dar i-am lasat mamei vorba sa-mi pastreze loc si am fugit inapoi in bloc. Mi-a fost frica sa intru.... Dar am capatat niste coaie si am intrat pe partea mai putin indoita (stau la parter) , m-am urcat pe niste scaune si am intr4at pe geam, pentru ca imi vroiam telefonul neaparat! Eram ingrijorata ca pentru propriul meu copil, si chiar eram, pentru ca nici de ala mic nu stiam nimic. Sun, nu raspunde. sun iar si iar si iar, ma gandeam ca o fi fugit afara si telefonul i-a fost smashuit sau ceva. Speram.
Ma intorc afara, era inca noapte si o lumina difuza imi facea tensiunea sa creasca exponential. Coada se terminase, ajunsese randul mamei sa treaca prin portita respectiva, din iedera, prin care trecusera toti oamenii respectivi. Il ia pe tata de mana si intra... se pare ca era un fel de cununie, ca sa trreaca mai departe impreuna. Eu le-am zis ca nu plec nicaieri fara Silviu si am fugit in bucuresti. Intre timp imi sun proprietara si o intreb daca stie ceva. Raspunde pisicos, de parca a fost cutremur numai in DB, inchid nervoasa si ajung in Bucuresti. blocul era la fel de indoit ca cel al parintilor mei, intru si incep sa caut. Pana la urma il gasesc pe scari debusolat, in pantalonii mei de pijama. Incep sa lacrimez de usurare ca e ok si il iau in brate, dar dragul de el ma intreaba.. cine sunt.
In momentul ala incep stupefiata sa-i zic sa taie crapu si fac un rezumat micut al vetii noastre conjugale. Parca absent imi zice ca nu isi aminteste de mine dar e ok. Singura metoda de a-i demonstra ca nu mint si ca e safe cu mine era sa ii arat o poza cu noi.
Insa... nu avem NICIO POZA IMPREUNA. muuuulti draci.
Eram ferm convinsa ca o imbratisare, o consolare sau un sarut o sa-i aminteasca de noi, dar amnezia aia il lobotomizase. Eram tare tare frustrata, dupa care m-am gasit in situatia in care ii explicam cuiva ca suntem impreuna de 2 ani si 8 luni si ma duceam catre jobul lui, avea un pub dragut. Era la bar si vine catre mine, la fel de amnezic, se lasa putin pe vine si imi saruta pantecele ocupat de cineva mic, pe care-l intreaba "ce faci ma frumosule, mai stai mult la copt? Hai odata,ma plictisesc."
In momentul ala ma apuca o durere de ovare inimaginabila , in somn si in plan real- durere de o am de cand m-am trezit- si iese din mine un ceva mic si blond, moment in care Silviu se hahaie la mine, imi zice ceva de puterea lui de convingere si eu il injur de maica-sa ca din vina lui ma dor toate alea si ghici ce, nu mai era absent. "Taci ma ca tie ti s-au aprins calcaiele dupa mine prima!" . I s-au umplut ochii, era el,isi amintea tot si era acolo.
Chiar e nevoie de cineva in plus, ca sa ne simtim completi.
Foarte, foarte dubios visul ala. Am incercat sa ma trezesc dar nu puteam singura, tin minte ca m-a intrebat S ce am, ma trezeste, "ah, dormeai..scuze" si imi intoarce curu. Fiecare cu jumatatea lui de saltea.... abia astept toamna.
Sunt tare debusolata. Trebuie sa fac o poza maine.
joi, 5 august 2010
postare #100. Happiness included.
Ei bine, as fi vrut sa postez ceva minunabil si complecs, un ceva celebrational, dar...mnu.
Una peste altu', lucrurile s-au schimbat radical din nou.
Satan e un caine mic, dar mare, care acum e ascultator, dragut si linge pisici maidaneze. Erm, in engleza suna mai bine:)) Doarme in cada sau la picioarele mele, e scump si pupacios si nu ma mai mananca, se caca de 2 ori mai mult in schimb si imi aduce politia la usa printre altele, dar iubeste pe mami si pe tati and we're proud!
Cu facultatea e tricky, in sensul ca.. sunt la, ei bine, 3 facultati. Anul 2 la Unibuc la ce eram, eterna rusa-engleza si boboaca la Spanglish si la Resurse Umane. Sunt oareshcum mandra de mine c-am intrat la ultima. Restul sunt minuturi.
Cu casa... ei, cu casa e bine, ne-am mutat cu succes, inca sunt de cumparat destule dar ne e bine. Simt ca mi-e barlog si incerc sa am grija de el.
Cu munca... hehe, am serviciu! E ok, am niste oameni minunati in echipa, imi place ce se intampla si nici nu mi-e rusine cu salariul.
Cu prietenii, mi-e dor de ei. Sa vina inapoi, as zice!
Cu mama........ Nu.
Cu barbatul e alta poveste. E o poveste minunata , care se intareste pe zi ce trece. And yes, that sounded porn! Sunt fericita, ma! Sunt saraca, fericita si iubesc. Mh, sunt obosita , lucrez de la 12 la 10 basically si asta ma face sa fiu usor fatalista dar din sept imi vine si leafa si o sa imi rezolv restul de facturi mai mult sau mai putin restante, mai mult sau mai putin corecte sau furate.
E tarziu, stau in dormitor si bat la netbook ca un apple fan -boy hipster- dar nu ma vede nimeni- , Satanul se uita de pe parchet cu ochisorii aia de cacat si cu gene luuungi, ca Big Gay Al, am un energizant mult prea rece in tricou si um,o sa scap de tricou, o sa -mi beau energizantul si o sa-mi astept bijuteria de copil muncitor si blond de la serviciu. Ca are doua si isi fute creierii, timpul si sufletul muncind 16 ore pe zi. Thank god I have no gag reflex.
Gata, postare # 100. Sunt bine.
duminică, 20 iunie 2010
Vremuri cacacioase se anunta.
Si cand toti trag de cate o bucata din leshul meu, tu nu o faci.
Nu vreau sa plec niciunde, presiuni peste presiuni, iar linistea mea sufleteasca, daruita cu atata drag de tine, este considerata o dovada suprema de egoism, nemernicie, rautate, so on &so forth. De cand dracu e considerat egoism sa iti consolidezi propria-ti liniste sufleteasca?
Casa aia ma omoara. Miroase a batranete, a tristete si soundtrackul e constituit din suspine, scandal, santaj emotional si durere comprimata in noduri in gat.
Asta, in antiteza cu ce avem noi, ma omoara. Ma sufoca scandalul zlinic, schimbarile bruste de comportament, blamarile gratuite si nesabuite si tot ce am de facut e sa renunt la mine si sa imi inabusesc niste urlete.
E greu, e greu. N-as pleca pentru nimic in lume din familia asta mica a noastra, e tot ce imi trebuie si ce ma tine cu capul deasupra apei jegoase sub care restul ma trage de picioare, stiind clar ca nu stiu sa inot.
Si stii bine ca n-as pleca pentru nimic in lume si pentru nimeni. Nici macar pentru mine.
Pff, de multe ori ma straduiesc sa-mi amintesc ultima oara cand am iesit din casa fara tinta, fara griji si fara vina. Si acum o fac, nu mi-e foarte clara ziua.
Vreau doar ca lunile astea de ..fiere sa aiba un rost iar toamna sa racoreasca si ceva din tumultul de negativism clocotind. Sper sa ne stabilizam cu una cu alta, sper sa nu mai fie presiunile alea din afara, sper sa ma mobilizez si sa fiu lasata sa ma pun pe treaba ( pt ca, fie vorba intre noi, ma irosesc, oameni buni.) , sper sa suport fizic mai mult, sa ma lase dracu ulcerul asta in pace, caci se hraneste cu negativismul meu si rezulta sange. Si sper sa nu ma mai vad vreodata nevoita sa fug din camera in care suntem amandoi in alta, doar ca sa nu ma vezi cum plang.
Stii ce? sunt recunoscatoare. Esti acolo mereu si ai invatat cum sa ma misti, cum sa ma mangai ,cum sa ma inveselesti si cum sa ma lasi in pace.
2 luni cu mama. 2 luni fara casa noastra. 2 luni fara tine. Vai sa-mi fut una. O sa fie orice altceva in afara de fun. Vacanta placuta si voo.
miercuri, 9 iunie 2010
Satan se pisa in papucii mei.
Doua luni si totul e diferit. Schimbat, diferit, echilibrat, altfel. Zilele astea m-am mutat, Ne-am mutat. Mi-am parasit barlogul drag de burlaca, barlog pe care nu l-am dezamagit veci. 10 luni acolo au schimbat multe si pe multi. Pe mine doar m-a pozitionat intr-un unghi mai bun. In casa aia am plans, am urlat, am suferit, am disperat,am zambit, am dormit prea putin, am inceput capitole noi care erau menite din start sa ramana neincheiate, am iubit, am parasit, am fost parasita, am fugit, m-am temut, m-am zbatut, am renuntat, am ars rochii, am rupt blani , am scorojit pereti, am gatit, am curatat stiind ca se murdareste-as usual- , am adoptat, am renegat pe toti, m-am simtit abandonata, m-am abandonat,am abandonat, am respins, am pierdut, am sangerat, m-am abandonat tie si apoi, s-a oprit.
Era timpul pentru ceva, nu neaparat ceva nou, ci altceva decat cu ce eram obisnuita. Mi-am futut patternuri si acum imi fac altele. Dumnezeule, cat imi ador rutina.
Nu zic ca e un nou inceput, yatta yatta, ce de inceput nu incepem acum. Ne-am futut creierii, ars emotiile si acrit sufletele cu altii, am avut amandoi un training bun. Si de data asta stiu ce e de facut, si tu stii ce nu e de facut, si Satan ne roade si plange in urma noastra.
Imi place sa impaturesc tricouri barbatesti, lungi si fun.
Imi place gustul de Marlboro, desi inainte il uram cu fervoare.
Imi place sa te astept acasa si sa fac liste cu ce ne mai trebuie prin casa, offf si cate ne mai trebuie!
Ador sa ma culc inaintea ta si sa te simt cand stingi lumanarile si te cuibaresti langa mine, ca un gips pe o fractura multipla.
Imi place sa iti servesc micul dejun inainte sa fugi la serviciu si sa stam la tigara pe balcon, minunatul nostru balcon imens-unde sunt acum, cu netbookul pe coapse,cu o punga cu amandine pe masa rosie si cu talpile in afara geamului- sa vorbim despre ziua ce-a trecut greu si sa facem planuri de viitor.
Ce nu-mi place e ca Satan s-a pisat in papucii mei, fix acum.
Hai acasa,imi lipsesti de la 8.38 la 23.
sâmbătă, 8 mai 2010
Uneori,
Imi doresc ca sangele ala sa ma inece cand dorm. Inca astept ziua in care sa-mi propun sa traiesc pentru mine, dar nu vreau. Pentru ca eu nu mai sunt in mine. E cate o bucata in fiecare om pe care l-am iubit , doua bucati mari din mine sunt moarte si ingropate la propriu.
Pentru ca ma uit fugitiv in oglinzi mici si nu mai simt ca sunt eu aia care se uita inapoi. E tare dezolant sa nu te uiti la tine, sa nu te uiti prin tine, sa privesti orice cu ochi uzati si mai reci decat te credeai capabila, sa nu te doara ce se intampla cu tine,sa nu te intristeze macar, sa incetezi sa iti pui intrebari pentru ca stii ca o sa iti raspunzi in sila.
Iar eu, draga de mine, n-o sa mor cu ochii vii. O sa am acea mazga groasa in inima, cum scria Marquez,o sa stiu numele tuturor in care mi-am lasat particulele si o sa fiu sigura ca nu le mai vreau inapoi.
Pentru ca oamenii sunt cuminti cand dorm iar eu nu ma mai simt suficient de buna sa lucrez cu copii.
Pentru ca ma gandesc incontinuu ce sa-ti fac, cum sa fac, ce sa zic , ce sa nu zic, ca sa nu iti las timp sa vezi vidul din mine.
Pentru ca mi-e dor de tot ce n-o sa fiu de-acum si pentru ca n-o sa il fac vreodata mandru de mine, pentru ca n-ai de ce sa fii mandru de mine.
Pentru ca sunt un pseudosuflet mucegait si uzat, iar tu nu crezi in estetica uratului.
Si ultimul lucru pe care vreau sa-l fac e sa te dezamagesc. ia-ma in tine si fa cu mine ce crezi tu ca e mai bine. si mai bun.
joi, 6 mai 2010
30 aprilie,
in satul natal al tatei.
Intru in unul din magazinele de acolo dupa tigari. Nu mai fusesem acolo de vara trecuta, cand am fost cu mama si tata, cand aveam o familie. A facut un chef, mandru ca i-a intrat fata la 6 facultati si a ales-o pe cea mai absurda. Am vizitat TOATE rudele, mai tot Topraisarul pe scurt, am inspirat praful bucolic si m-a dus la Acvariu. De la 6 ani il rugam in fiecare an sa ma duca. Vara trecuta m-a dus si ne-am plimbat de mana pe faleza, ne-am uitat in tacere la aceleasi valuri care se spargeau violent si am facut poze impreuna.
Anul asta m-am dus singura in satul ala. Am reusit sa subtilizez doua fotografii vechi ale tatei , de la bunica, una dintre ele infatiseaza un tata inainte sa imi fie tata, pletos, cu figura de inger muncit, cu buzele mele, cu o chitara in brate, chitara ce o atingea cu mainile lui puternice si grasute, de care radeam mereu. Maini pe care inca mi le amintesc reci si rigide. Am pastrat-o in portofel, pentru ca il deschid mai des decat imi deschid sufletul. Cealalta poza, mai mica si mai veche, i-am dat-o mamei, care a zambit dulce-amarui cand i-am daruit-o.
.....Si ei ii lipseste.
In fine. Intru in magazinul din sat sa iau tigari. Doua batrane au intrat in urma mea. Achit si ies.
Iar in urma mea le aud soptind fals : " Uite, fata aia e orfana. "
luni, 3 mai 2010
Us and them
E inca dimineata, dar mereu ma trezesc inaintea ta. M-am trezit cu miros de ceai de fructe de la Fares in nari, asa ca tocmai ce mi-am turnat unul in cana neagra si privesc cum se raceste. Aburi ies din cana precum ies din noi , pentru ca suntem unul. Saruturi necontenite abia ne lasa ragaz sa inspiram, dar pana la urma, de ce sa inspiram? Am facut o alegere inspirata deja. Expiram tot timpul, toate toxinele si dam inapoi astora din exterior cianura de ne-au dat-o cu lingurite de unica folosinta. Pana acum. Pentru ca sunt surda si oarba la exterior. Pentru ca nu-i simt, pentru ca sunt insensibila la ei.
Pentru ca tot ce am e pus in tine.
Eram de plastilina. M-ai upgradat la a fi de fimo, iar atunci cand ma incalzesti, ma modelez cum simt eu si cum te simt ca ma vrei. A ta. Acolo. Acolo care e intotdeauna , de fapt, aici.
Si pana la urma , de ce nu m-as trezi devreme?
Daca privesc in fata, vad post-it urile de la tine, chitara ta, tricoul tau pe scaun. In stanga, prosoapele noastre ude, lalelele pe care mi le-ai daruit cand te-ai intors de la serviciu, parfumul tau, atomizatorul meu. In spatele meu esti tu. Dormi ca un inger blond ce-mi esti, sa nu zic angel radios. Ai parul imprastiat pe perna neagra, bratele dezgolite si clavicula pe care stationeaza o raza de soare cu dinti. Ma abtin cu mare greutate sa te, orice. Esti linistit azi.
Oh, dar jos? ceva ne pazeste la capul patului. Sa fie buturuga? Sa fie urs? Sa fie niste papuci de casa?
Mnuuu, e puiul nostru iubit, pentru care am petrecut 10 ore pe tren si care imi mananca somnul in castronase colorate. Ne completeaza intr-un fel al lui. Lipsea din peisaj, acum este si cu atat mai mult simtim ca ne lipsea.
Labradorul nostru mic si cacacios, Satan. Nascut odata cu noi si adoptat de 1 mai, din Constanta.
Baietii mei dragi si cola, nu ne putem abtine, runs in the family!
Multumesc, iubitule.
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Unde-ti sunt papucii?
....Ma intreaba de fiecare data cand imi aude talpile lipaind pe gresie, cand gatesc sau cand ma plimb frenetic prin casa. Dar mi-e atat de cald cu tine incat am cosmaruri doar de 3 ori pe saptamana... si dorm fara sosete.
Iti ador entuziasmul cu care cauti ceva sa-mi impartasesti,entuziasmul cand te intreb ceva de care nu am habar si tu imi explici meticulos... Ce sa mai, entuziasmul. Entuziasmul pe care l-ai avut cand m-ai trezit atat de implinit,pentru ca ai avut visul ALA, nestiind ca si eu aveam unul la fel de lucid ca si al tau in acelasi timp si mai placut decat o armata de Lenny.
Pentru ca, ei bine, am vazut din gara ce groapa marianelor de afecte sunt in tine. Iar eu am cedat, am renuntat la toate scuturile de cacat si ma lichefiez odata cu tine, calda si curgatoare ca apa de la dusul ala minunat de inainte de somn.
Toata chimia aia... e ATAT de pregnanta! te-am imbratisat joi, dupa examen, si ti-am zis ca mirosi a bebelus. Daca stau bine si ma gandesc, bebelusii miros a tine.
Nu nu, stai. e defapt un amestec de... lacramioare, freshly cut grass, magnolii, R.E.M. si bebelus. Imagineaza-ti astea intr-un blender cu lame de fulgi, care doar imprumuta esenta celor din el.
Si da, e barlogul nostru. Am avut atat de putine ocazii sa ma folosesc de sintagma "a mea " si celelalte variatii, dar si mai putine ocazii sa folosesc "al nostru". Pentru ca ma temeam ca bula aia de sapun sa nu faca implozie din cauza procentajelor diferite ale daruirii.
Hihi, AL NOSTRU.
Desi eu ma culc prima , singura ocazie pe care o am ca sa ma holbez la minunatul meu iubit este dimineata, caci m-am obisnuit matinala, mai ales de cand nu mai beau si tot ce mai e in mine e nicotina si salata. Ma ridic usor, felinar ca o felina, incercand sa nu ma misc prea tare pentru ca, oh, daca ma misc putin, iti schimbi si tu pozitia, intotdeauna. Caut -ghici ce?- papucii, iau ibricul rosu, de varsta cu mine, si ma apuc de cafea. Scot laptele, zaharul brun, ma uit pe geam, torn cafeaua in cani si le pun pe langa tine, pentru ca mereu am fost curioasa daca treaba din reclamele Jacobs se intampla, iar Mythbusters nu au verificat-o, iar cafeaua mea e Amaroi. Stiu ca nu te trezeste , la dracu. Dar acolo le pun.
Apoi, caut tigarile, in speranta ca mai sunt doua, mi-o aprind pe a mea, ma asez in fund langa pat si il privesc. Ma abtin cu greu sa il ating, sa il , orice.
Of, sunt tare nerabdatoare sa gasim catelus!
E asa de mult fum iar aceste flori de mucigai care nu cred in estetica uratului pentru ca, ei bine, uita-te la noi! ... aceste flori de mucigai se gasesc ca niste orbi prin fum, pentru ca te caut de atata timp.
Si ....ai vazut ce intuitie am.
vineri, 23 aprilie 2010
caut cu fervoare un catelus!
Ok, ieri am avut pornirea simultana de a adopta un catelus. Sa il pupam pe nasuc si pe burtica, sa il spalam impreuna si sa doarma cu noi in pat.
Asa ca am luat TOATE site-urile cu adaposturi, centre de adopite, etc, la rand.Am gasit in mare parte dubluri, caini de talie mare si pechinezi. ( nu inteleg pechinezii.)
Asa ca lansez un strigat de disperare-eh, nu chiar- , de cunoaste careva vreun catel de adoptat, lasati aici niste date, ceva. Noi ne gandeam la ceva de talie medie, pentru ca nu stam la curte, cat de mic posibil , dragalas si complet. Ca orice femeie, vreau ceva pufos, pe care sa-mi vina sa-l pup si sa-i tricotez haine.
Ne-am gandit sa adoptam pentru ca mi se pare usor exagerat sa dai 300 euro pe un catel, bani pe care nu ii oferi catelei din care a iesit, ci unui om care este stapan pe o viata de animal, nici aia nu inteleg. Si sunt atatea suflete care nu au pe cineva care sa-i iubeasca incat simt ca e cazul sa adoptam ceva.
Asa ca, PRETTY PLEAZE, daca stiti ceva catelus , lasati aici un comentariu. :D
P.S. : Daca nu gasesc catel, ma apuc de facut copii. Ganditi-va la tineretea mea, va rog.
miercuri, 21 aprilie 2010
call me tulip girl.
Reusesc sa adorm fara sa-mi fac griji in legatura cu cosmarurile. Pentru ca stiu ma trezesti in fiecare noapte cu un sarut pe frunte si un "iubito, trezeste-te..." . Ma saruti pe ceafa in timp ce gatesc pentru doi si ma certi cand dorm goala sau dezvelita. Adoram nutella si ne gandim la acelasi lucru ce implica nutella, ma duci la examen iar colegele care-mi par straini ma intreaba unde te-am gasit asa..cobain-ish. Si daca a durut tatuajul, si daca a durut ca s-a dus tata, si daca vin la rusa vineri, si daca am slabit sau li sse pare, si daca.
Si amandoi ne abtinem sa ne spunem Te iubesc de fiecare data cand se face liniste, de parca am face kegel , pentru intarirea muschilor relatiei. Netezi, foarte netezi. Bem vin si impartim tigari si avem obsesii comune. Z, burlaca suprema, a decis ca incearca si ea o relatie pentru ca m-a vazut pe mine fericita. Si pentru ca te-a surprins privindu-ma nu ca p o friptura, nu ca pe o salata, ci ca pe a lui. Si invelindu-ma .
E coplesitor de bine. Intotdeauna e, dupa ce renunti la orice speranta de candoare. I gave in since i saw Orion staring warmly back at me, between the caffe latte and the check.
Acum o sa adorm, tu o sa ramai treaz sa iti termini cartea, o sa intrii sa citesti asta si o sa ranjesti strengareste, o sa ma verifici daca respir sau daca am perna pe fatza, o sa imi atingi spatele, sa vezi daca e gol si apoi o sa imi dai dreptate.Nu stiu daca o sa comentezi, daca o sa-mi scrii sau daca o sa zambesti si atat. Dar o sa fii acolo.
vineri, 16 aprilie 2010
Asternuturile rosii sunt prietenoase.
La fel cum ana are mere.
Ma aflu intr-o pozitie incantatoare, redescopar budinca de ciocolata si o agasez cu stafide. Mananc in varful patului , direct din oala, cu tine. si cu lingurita.
Ti-am povestit despre narcise, despre clovni, despre cutite, aspirina,operatii si dureri. Mi-ai povestit despre r.e.m., ciupind parca de sfarc afinitatea mea catre Cartarescu, despre existentialism, estetica uratului, pantaloni de pijama si despre extended vers la Song to say goodbye.
Lalelele au inflorit odata ce trenul a ajuns unde era cazul, privirile dubioase au incetat iar eu m-am indragostit de mainile tale.
Ma strecor inapoi intre asternuturile prietenoase.
Ma aflu intr-o pozitie incantatoare, redescopar budinca de ciocolata si o agasez cu stafide. Mananc in varful patului , direct din oala, cu tine. si cu lingurita.
Ti-am povestit despre narcise, despre clovni, despre cutite, aspirina,operatii si dureri. Mi-ai povestit despre r.e.m., ciupind parca de sfarc afinitatea mea catre Cartarescu, despre existentialism, estetica uratului, pantaloni de pijama si despre extended vers la Song to say goodbye.
Lalelele au inflorit odata ce trenul a ajuns unde era cazul, privirile dubioase au incetat iar eu m-am indragostit de mainile tale.
Ma strecor inapoi intre asternuturile prietenoase.
miercuri, 14 aprilie 2010
Incepe sa ma irite faptul ca incep sa scartai din toate incheieturile. Dupa ce am inceput ziua cu tusit sange, o termin cu dureri atroce de rinichi. 20j de ani. Ceva imi scapa. Dar, la dracu, cati si cate nu mi-au scapat pana acum?
Come rain or shine, the candleburn remains by carving your name into my arm.
Azi m-am surprins intr-o ipostaza pe care o detest cu salbaticie. Carpa moale. Fuck no, m-am saturat de ea, ca toti ceilalti, de altfel. Irrespective of that, tot ea e aia care nu adoarme singura azi, pentru ca e singura. Si pentru ca are cui simti lipsa. Facand abstractie de cat m-a infuriat situatia ingrata, m-a cutremurat senzatia de vulnerabilitate in fata a doua propozitii, propozitii pe care orice om cerebral le-ar fi analizat si gasit o solutie. Ma rog, asta am facut-o din start, pentru ca argumentul ala chiar e pertinent si imbratisez politica "Sa-vorbeasca-acum-sau-sa-taca-pe vecie". Vulnerabilitate in fata candorii, nici nu stii cat mi-ai lipsit si cat de intensa ai revenit. Oh, ai avut timp sa te regenerezi, futu-te-n cur pe ma-ta.
Intre timp,tatuajul se vindeca. Ca si mine, de altfel. Am doua tipuri de bepanthen, unul mai slippery-when-wet decat celalalt.
Responsabilitate, belonging, safety, drag- in linii mari,dar perceptii subiective- asta e definitia.
Ma incalzeste. Si ma bucur ca preferi toamna.
duminică, 11 aprilie 2010
Took me over
Fresh flesh.
Stii prea bine unde imi era mintea in timpul ala. Si de ce imi frangeam degetele.
De anxietate.
It hissed while you took me over.
Stii prea bine unde imi era mintea in timpul ala. Si de ce imi frangeam degetele.
De anxietate.
It hissed while you took me over.
joi, 8 aprilie 2010
Orion on his left cheekbone.
De fapt, imediat sub ochi, Cei 3 Regi din Orion se aliniază imperfect. Ca și cum sunt 3 scuturi emotionale aflate în stări de agregare diferite.
..scuturi printre care am alunecat, lichefiată fiind de căldura pânzelor de păianjen. Ajunsă față în față cu miezul păianjenului, l-am sărutat , oblojindu-i umoarea iritată de fum.
Și nu s-a închis c-o frunză de pelin, așa cum lumină nu are rimă.
Vreau să-mi fii un așternut de latex peste tot ce înseamnă esență. Și să facem prăjituri cu ciocolata pe care o lăsăm pe filtre galbene.
..scuturi printre care am alunecat, lichefiată fiind de căldura pânzelor de păianjen. Ajunsă față în față cu miezul păianjenului, l-am sărutat , oblojindu-i umoarea iritată de fum.
Și nu s-a închis c-o frunză de pelin, așa cum lumină nu are rimă.
Vreau să-mi fii un așternut de latex peste tot ce înseamnă esență. Și să facem prăjituri cu ciocolata pe care o lăsăm pe filtre galbene.
miercuri, 31 martie 2010
Sunt și eu om din carne.
Am avut proces cu dragul meu frate astăzi. N-am ajuns la nicio concluzie, doar la insulte gratuite și la alt termen. Plus încă 2500 , pentru modificarea masei succesorale. Of, iar îmi trebuie job. Mă zbat precum o molie obosită să roadă țesături uzate.
Azi am plâns ca o fraieră. De nervi, de revoltă, de dezamăgire. De oboseală și de nefericire. Vestea nașterii unui minunat băiețel, pe care eu l-am proorocit, cu 2 săptămâni înainte să se fecundeze ovulul, ovulul unei dragi prietene ce era în imposibilitatea de a mai rămâne însărcinată, m-a luminat.
Am mers singură pe străduțe de care le cunoșteam atât de bine și pe care nu le mai simțeam, am mers fără țintă și plină de gânduri de muritor în expectativă.
M-am încălzit cu o voce la care nu mă așteptam, dar o s-o aștept în continuare. Îmi lipsește și vreau s-o cos pe timpan.
Mi-am condus văduva tânără acasă de la serviciu, două femei singure și atât. Nu-mi place să mă văd nevoită să-mi asum rolul de persoană stabilă în casă, nu mi se potrivește și l-aș lepăda oricând. Dar am făcut atâtea și atâtea lucruri pe care nu aș fi vrut să le fac....
M-am revăzut cu o amică, după câteva luni. Mi-a spus că azi arăt ca un copil bătrân cu mâini triste și că nu mă poate privi în ochi fără să o doară.
'Tu radiezi, scutul ăsta te-a secătuit... n-am văzut ochi atât de nefericiți decât la muribunzi.'
N-aș fi vrut să mă vadă cineva așa, și mi-am cerut iertare pentru nefericirea impregnată în tot ceea ce radiam. Mi-am cerut iertare mie.
Iar una dintre marile mele temeri este că, după ce mi-am consturit scutul ăsta,greoi și aspru, să nu fiu capabilă de a-l lepăda în fața fericirii. Fericire care nu știu cum dracului să n-o alung. Sau cum s-o summonez.
Mă doare visceral de tare. Și am obosit. Mi-e dor de toți care m-au lăsat singură.
Sper că știu mai bine decât mine unde-i șpârla.
Azi am plâns ca o fraieră. De nervi, de revoltă, de dezamăgire. De oboseală și de nefericire. Vestea nașterii unui minunat băiețel, pe care eu l-am proorocit, cu 2 săptămâni înainte să se fecundeze ovulul, ovulul unei dragi prietene ce era în imposibilitatea de a mai rămâne însărcinată, m-a luminat.
Am mers singură pe străduțe de care le cunoșteam atât de bine și pe care nu le mai simțeam, am mers fără țintă și plină de gânduri de muritor în expectativă.
M-am încălzit cu o voce la care nu mă așteptam, dar o s-o aștept în continuare. Îmi lipsește și vreau s-o cos pe timpan.
Mi-am condus văduva tânără acasă de la serviciu, două femei singure și atât. Nu-mi place să mă văd nevoită să-mi asum rolul de persoană stabilă în casă, nu mi se potrivește și l-aș lepăda oricând. Dar am făcut atâtea și atâtea lucruri pe care nu aș fi vrut să le fac....
M-am revăzut cu o amică, după câteva luni. Mi-a spus că azi arăt ca un copil bătrân cu mâini triste și că nu mă poate privi în ochi fără să o doară.
'Tu radiezi, scutul ăsta te-a secătuit... n-am văzut ochi atât de nefericiți decât la muribunzi.'
N-aș fi vrut să mă vadă cineva așa, și mi-am cerut iertare pentru nefericirea impregnată în tot ceea ce radiam. Mi-am cerut iertare mie.
Iar una dintre marile mele temeri este că, după ce mi-am consturit scutul ăsta,greoi și aspru, să nu fiu capabilă de a-l lepăda în fața fericirii. Fericire care nu știu cum dracului să n-o alung. Sau cum s-o summonez.
Mă doare visceral de tare. Și am obosit. Mi-e dor de toți care m-au lăsat singură.
Sper că știu mai bine decât mine unde-i șpârla.
sâmbătă, 27 martie 2010
'Done' list.
Și nu încetează să mă doară locul meu pe 'Done' list.
Ce-am făcut? Am luat cuvintele de bune și m-am lăsat în mâinile lui. În starea în care eram, a fost cea mai nefericită decizie de-ale mele.
Ce-am făcut?
Asta.
http://movieonhiseyelids.tumblr.com/
Ce-a făcut?
I-a fost milă de o orfelină.
Mila e prea departe de compasiune în povestea aia. Întotdeauna ai avut grijă de tine. Așa cum ai recunoscut, promisiunile alea erau 'prostie.' Prostia celui care avea nevoie să le creadă și cruzimea celui care nu le simțea.
Ce-am făcut? Am luat cuvintele de bune și m-am lăsat în mâinile lui. În starea în care eram, a fost cea mai nefericită decizie de-ale mele.
Ce-am făcut?
Asta.
http://movieonhiseyelids.tumblr.com/
Ce-a făcut?
I-a fost milă de o orfelină.
Mila e prea departe de compasiune în povestea aia. Întotdeauna ai avut grijă de tine. Așa cum ai recunoscut, promisiunile alea erau 'prostie.' Prostia celui care avea nevoie să le creadă și cruzimea celui care nu le simțea.
marți, 23 martie 2010
Male best friends
N-am inteles niciodata de ce nu am avut o "best friend". O. Ok, femeile-s isterice si se simt amenintate din cele mai mici cacaturi. Isi repeta cat de sexy si dragute si destepte sunt , pentru ca nu le zice nimeni asta. E trist. Si mai trist e ca sunt gata sa renunte la persoane care le iubesc , pentru ca iubitul lor, care o sa dispara si ala, si urmatorul, ca si cel dinaintea lui and so on, s-a uitat intr-un fel la ea, o asculta cand vorbea, pentru ca nu incerca sa-l pussywhipp si mai stiu eu ce dracu. E trist si patetic si ma enerveaza la culme.
Prietenii mei sunt barbati. Oameni care ma aduna la orice ora, de oriunde, pentru ca imbecilul cu care iesisem se uita libidinos la mine, oameni care ma cara in brate de la usa in pat si imi pun perna pe umarul lor cand sunt nelinistita in somn si ma trezesc cand eu nu-s capabila, oameni care vin din CT ca sa-mi mute un dulap, sau din Craiova in cateva ore, pentru ca am sunat plangand ca m-a lasat si-a emigrat vreun individ, care imi dau sosete flausate cand mi-e frig si ma ajuta sa ma imbrac desi numai asta nu m-ar lasa sa fac, oameni pe care ii sun la 5 a.m. ca a murit tata si vine sa ii care crucea si sa ma tina sa nu lesin iar, oameni care se muta cu mine cate o zi, 2, 9 pentru ca nu suport sa stau singura in casa,oameni care turbeaza stiind ca mi-a facut cineva probleme la facultate, ca m-a apucat unu' de fund pe strada sau ca si-a mai bagat cineva pula in sentimentele mele sincere, oameni care imi dau ultimele 2 tigari, oameni care ma saruta stiind ca ma gandesc la altcineva dupa care m-am jelit dupa respectivul la ei in brate cateva ore inainte, oameni care vin de la facultate ca sa ma hraneasca si sa-mi dea pastilele,oameni care imi arunca xanaxul, oameni cu care o sa am -de saptamana viitoare-tatuaj identic.
Astia-s oameni. Nu indivizi neloiali, lipsiti de compasiune si afecte sincere. Sunt dezamagita de mine, pentru ca va regret. Iubesc persoanele nepotrivite, tipic.
Prietenii mei sunt barbati. Oameni care ma aduna la orice ora, de oriunde, pentru ca imbecilul cu care iesisem se uita libidinos la mine, oameni care ma cara in brate de la usa in pat si imi pun perna pe umarul lor cand sunt nelinistita in somn si ma trezesc cand eu nu-s capabila, oameni care vin din CT ca sa-mi mute un dulap, sau din Craiova in cateva ore, pentru ca am sunat plangand ca m-a lasat si-a emigrat vreun individ, care imi dau sosete flausate cand mi-e frig si ma ajuta sa ma imbrac desi numai asta nu m-ar lasa sa fac, oameni pe care ii sun la 5 a.m. ca a murit tata si vine sa ii care crucea si sa ma tina sa nu lesin iar, oameni care se muta cu mine cate o zi, 2, 9 pentru ca nu suport sa stau singura in casa,oameni care turbeaza stiind ca mi-a facut cineva probleme la facultate, ca m-a apucat unu' de fund pe strada sau ca si-a mai bagat cineva pula in sentimentele mele sincere, oameni care imi dau ultimele 2 tigari, oameni care ma saruta stiind ca ma gandesc la altcineva dupa care m-am jelit dupa respectivul la ei in brate cateva ore inainte, oameni care vin de la facultate ca sa ma hraneasca si sa-mi dea pastilele,oameni care imi arunca xanaxul, oameni cu care o sa am -de saptamana viitoare-tatuaj identic.
Astia-s oameni. Nu indivizi neloiali, lipsiti de compasiune si afecte sincere. Sunt dezamagita de mine, pentru ca va regret. Iubesc persoanele nepotrivite, tipic.
luni, 22 martie 2010
Morning cigness.
timeless.
Intotdeauna m-am intors la Cartarescu, cea mai mare iubire neimplinita de-ale mele. Abia astept sa moara, ca Nobelul nu or sa i-l dea, veci.
sâmbătă, 20 martie 2010
Clemență, sire!
Săptămâna asta am tot fost în rehab. Xanax, vodka, vin, bere, pepsi trist, 12 pachete de țigări și dormit între un tip și-o tipă. Dormit.
'Aww, ce cute ești când ești beată! Cute and cuddly. '
Îhî, ete.
Ce pot să zic, măcar acum mă doare mai mult capul decât mintea.
'Aww, ce cute ești când ești beată! Cute and cuddly. '
Îhî, ete.
sâmbătă, 13 martie 2010
Ex abrupto
Heavy night last night. Muma a făcut un atac de panică în timp ce vorbeam despre planuri de viitor. Să ne mutăm undeva la munte zice ea. Ești egoistă, zic eu. Teatru sau nu, sunt sătulă. Dacă arăți omului că te doare că-l doare, te șantajează emoțional de fiecare dată. Mi-e scârbă , din nou. Spital, psihiatru, etc. Am dormit foarte puțin, însă m-am trezit destul de .. pozitivă, cred.
Pernele multe și plăpumi, pături etc mă fac să mă simt safe. De-aia îmi baricadez patul de fiecare dată, să nu-l simt gol. Așa că m-am târât jos din pat, mi-am făcut o cafea proastă și m-am îndrituit către pc, creivuiam după Anathema.
( Între timp, pe y!m : Robert ~_^: Ioi, te-ai lasat de fumat si te-ai apucat de diacritice! damn girl, you go!)
O să-mi reiau ritualul din duminicile ultimilor 4 ani, meditat pe ruinele vechii cetăți a lui Țepeș, ture de lac și ceva în căști.
Și singura stare de mi-o transmite casa asta care miroase a bătrânețe, cu patul meu, unde a murit tata și unde simt în permanență mirosul formolului .. e lehamitea.
Nu-mi lipseste, nu-mi lipseste, nu-mi lipseste.........nu-mi lipseste. Mhm.
Pernele multe și plăpumi, pături etc mă fac să mă simt safe. De-aia îmi baricadez patul de fiecare dată, să nu-l simt gol. Așa că m-am târât jos din pat, mi-am făcut o cafea proastă și m-am îndrituit către pc, creivuiam după Anathema.
( Între timp, pe y!m : Robert ~_^: Ioi, te-ai lasat de fumat si te-ai apucat de diacritice! damn girl, you go!)
O să-mi reiau ritualul din duminicile ultimilor 4 ani, meditat pe ruinele vechii cetăți a lui Țepeș, ture de lac și ceva în căști.
Și singura stare de mi-o transmite casa asta care miroase a bătrânețe, cu patul meu, unde a murit tata și unde simt în permanență mirosul formolului .. e lehamitea.
Nu-mi lipseste, nu-mi lipseste, nu-mi lipseste.........nu-mi lipseste. Mhm.
vineri, 12 martie 2010
everything But me
În ultima jumătate de an , simt muzica diferit. Și mă erodează. De câteva zile țineam să îmi amintesc cum era o melodie de mi-o trimisese Lee, când încă vorbeam... acum vreo 2 ani. Două persoane am cunoscut până acum care simt muzica și emană muzica prin fiecare por închis. Și iese la fel. Human filter. Lee , irlandezul zburător, mi-a dat cele mai sick piese din lume. Tot ce țineam minte din piesa era moodul pe care îl aveam în timp ce o ascultam, anume... featherish.
Dar atunci nu eram fumătoare. Și nu mi-o trăgeam cu nimeni. Azi, e total diferită și ÎNCĂ featherish. Mă simt foarte eu cât o ascult. Așa fucked up și comfortably numb. Și clipul e sick, ușor prea sick aș adăuga. * Așa că am văzut clipul o data, am pus youtube ul pe repeat, am închis ochii și am păstrat din video ce mi se părea appropriate, anume individul.*
http://www.youtube.com/watch?v=TwWQYg7aS5o
Hush me, touch me
Perfume, the wind and the leaves
Hush me, touch me
The burns, the holes in the sheets
I'm hoping the smoke
Hides the shame I've got on my face
Cognac and broken glass
All these years I've been your ashtray
Not today
I found a pink cigarette
On the bed the day that you left
And how can I forget that your lips were there
Your kiss goes everywhere, touches everything But me
Hush me, touch me
Champagne, your hair in the breeze
Hush me, touch me
Lipstick, a slap on my cheek
Your eyes cried at last
Told me everything I was afraid to ask
Now I'm dressed in white
And you've burned me for the last time
This ain't the last time
I found a pink cigarette
On the bed the day that you left
And how can I forget that your lips were there
Your kiss goes everywhere, touches everything But me
You'll find a note and you'll see my silhouette...
There's just 5 hours left until you find me dead
There's just 4 hours left until you find me dead
There's just 3 hours left until you find me dead
There's just 2 hours left until you find me dead
There's 1 more hour and then you will find me dead
There's just.....................
Am zâmbit cam sincer. Lăsăm pe repeat. M-a dărâmat sentimentul ăsta dulceag . Cam ca formolul.
joi, 11 martie 2010
Ordeal. Day 1.
Azi, am plecat în cele din urmă. Păreau să se surpe toate, să comploteze numai ca să rămân, să mai mânjesc cu ceva acid pe suflet.
:))) Suflet. Care, mă? S-a împărțit prea multor persoane și eu am rămas fix cu pula. Nici măcar.neori sunt amuzantă. Doar uneori.
Am plecat. Taxiul a oprit în fața blocului, unde era uscat. Evident ca mai era un metru jumate până-n el, de zapada smoothie. Conversi de piele. Smoothie. Do the math.
Am ajuns la mine, mi-am luat câteva zdrențe, m-am abtinut să nu arunc cu căcaturile alea de colo-colo, am luat un pumn de analgezice și am plecat către muma.
Drumul a fost foarte bildungsromanish. Gri cu alb. Cu ceva lână de sus și sloboz de umbră pe străzi, trotuare, mașini, babe. M-am așezat în spatele microbuzului, colț stânga, am scos prima carte și am ros o țigară. Problema mea a început în clipa în care am intrat în pădurea de după Săbăreni, habar n-am cum se numește. Dar m-a pus pe bocit. Pomii ăia erau la fel de goi ca mine, gri ca aura mea și mulți ca nefericirile. Ceață. Mulți și singuri. Alone in a fucking crowd, mă amuză izul ăla de fiecare dată.
Și am vrut să fac ceva geamului ăluia ca să se lichefieze, să ies din conserva aia și să îi iau pe fiecare în parte, și foarte probabil aș fi degerat înainte să ajung la ultimul. Pe fiecare-n parte l-aș fi îmbrățișat, l-aș fi mințit că o să se termine în curând și că undeva în pădurea aia de acolo se află pomul care îi lipsește și indiferent de faptul că e imposibil ca acum să fie apropiați, o să îi taie cineva sau mai știu eu ce, or să se descompună și or să fie împreună atunci.I-aș fi zis astea sprijinită cu spatele de el și fumând o țigară. Aceeași.
Crengile alea înghețate erau totuși prea puțin prietenoase și grele din cauza gheții, frigului și nefericirii. Se aplecau din două părți și păreau să se spargă peste mine, și așa ce m-aș fi bucurat să fiu singură în jumatea unei păduri prăbușite de singurătate!
.............................................................................................................
Drumul a fost ciudat. Bildungsromanish din nou. Zăpadă. Ca-n ziua în care a murit tata. Viscol, idem. Și acum mă duceam la mama ,care-i și ea mai mult decât bolnavă. Și care refuză să lupte. Și pe care o înțeleg perfect. În locul ei, aș fi murit cu soțul odată și aș fi cerut înmormântare de vikingi. Și nimănui nu i-ar fi păsat și mi-ar fi aruncat stârvul 6 gropi mai departe.
Zăpadă. Terminam Best of, a lui Cărtărescu. Cd 1. Am început-o pe tren, în ziua în care G m-a așteptat în gară. Și îi lipsisem. Și l-am îmbrățișat pe peron. N-am mai îmbrățișat pe cineva pe peron, de fericire,până atunci. Pe D , doar la despărțiri. M-a ținut de mână în taxiul ce ne ducea către casa mea mică , am văzut o pisică cu ochi ce păreau ireali , mi-a povestit despre Eliza și micul ei văr și toată noaptea aia am visat pisici tricotate, roșu cu albastru. Pe care le învățam să miorlăie și să stea la mângâiat. Într-o casă de păpuși. Îmi amintesc perfect visul ăla.
a, da. Cartea. Și drumul meu a fost ... Cărtărescu și reînceperea Lolitei lui Nabokov, 'Hey you'-Cie ghicește care Hey you are un hug tip pom-ursuleț Barni cu lapte, care mă face să zâmbesc ca o tâmpită DE FIECARE DATĂ și o dorință nestăpânită de xanax și vechile-mi obiceiuri.
Am ajuns acasă. Groaznic. Nu am putere să o mai scriu, serios. Drained the life shforse outta me.
Oricum sunt empty, ha.
:))) Suflet. Care, mă? S-a împărțit prea multor persoane și eu am rămas fix cu pula. Nici măcar.neori sunt amuzantă. Doar uneori.
Am plecat. Taxiul a oprit în fața blocului, unde era uscat. Evident ca mai era un metru jumate până-n el, de zapada smoothie. Conversi de piele. Smoothie. Do the math.
Am ajuns la mine, mi-am luat câteva zdrențe, m-am abtinut să nu arunc cu căcaturile alea de colo-colo, am luat un pumn de analgezice și am plecat către muma.
Drumul a fost foarte bildungsromanish. Gri cu alb. Cu ceva lână de sus și sloboz de umbră pe străzi, trotuare, mașini, babe. M-am așezat în spatele microbuzului, colț stânga, am scos prima carte și am ros o țigară. Problema mea a început în clipa în care am intrat în pădurea de după Săbăreni, habar n-am cum se numește. Dar m-a pus pe bocit. Pomii ăia erau la fel de goi ca mine, gri ca aura mea și mulți ca nefericirile. Ceață. Mulți și singuri. Alone in a fucking crowd, mă amuză izul ăla de fiecare dată.
Și am vrut să fac ceva geamului ăluia ca să se lichefieze, să ies din conserva aia și să îi iau pe fiecare în parte, și foarte probabil aș fi degerat înainte să ajung la ultimul. Pe fiecare-n parte l-aș fi îmbrățișat, l-aș fi mințit că o să se termine în curând și că undeva în pădurea aia de acolo se află pomul care îi lipsește și indiferent de faptul că e imposibil ca acum să fie apropiați, o să îi taie cineva sau mai știu eu ce, or să se descompună și or să fie împreună atunci.I-aș fi zis astea sprijinită cu spatele de el și fumând o țigară. Aceeași.
Crengile alea înghețate erau totuși prea puțin prietenoase și grele din cauza gheții, frigului și nefericirii. Se aplecau din două părți și păreau să se spargă peste mine, și așa ce m-aș fi bucurat să fiu singură în jumatea unei păduri prăbușite de singurătate!
.............................................................................................................
Drumul a fost ciudat. Bildungsromanish din nou. Zăpadă. Ca-n ziua în care a murit tata. Viscol, idem. Și acum mă duceam la mama ,care-i și ea mai mult decât bolnavă. Și care refuză să lupte. Și pe care o înțeleg perfect. În locul ei, aș fi murit cu soțul odată și aș fi cerut înmormântare de vikingi. Și nimănui nu i-ar fi păsat și mi-ar fi aruncat stârvul 6 gropi mai departe.
Zăpadă. Terminam Best of, a lui Cărtărescu. Cd 1. Am început-o pe tren, în ziua în care G m-a așteptat în gară. Și îi lipsisem. Și l-am îmbrățișat pe peron. N-am mai îmbrățișat pe cineva pe peron, de fericire,până atunci. Pe D , doar la despărțiri. M-a ținut de mână în taxiul ce ne ducea către casa mea mică , am văzut o pisică cu ochi ce păreau ireali , mi-a povestit despre Eliza și micul ei văr și toată noaptea aia am visat pisici tricotate, roșu cu albastru. Pe care le învățam să miorlăie și să stea la mângâiat. Într-o casă de păpuși. Îmi amintesc perfect visul ăla.
a, da. Cartea. Și drumul meu a fost ... Cărtărescu și reînceperea Lolitei lui Nabokov, 'Hey you'-Cie ghicește care Hey you are un hug tip pom-ursuleț Barni cu lapte, care mă face să zâmbesc ca o tâmpită DE FIECARE DATĂ și o dorință nestăpânită de xanax și vechile-mi obiceiuri.
Am ajuns acasă. Groaznic. Nu am putere să o mai scriu, serios. Drained the life shforse outta me.
Oricum sunt empty, ha.
marți, 9 martie 2010
luni, 8 martie 2010
sâmbătă, 6 martie 2010
Fuck.
Și celelalte 6 cuvinte.
De ce dracului mai am invitația de la nunta pe care trebuiam să o am cu Andu?
De ce mi-am futut un an de facultate ca să pot vorbi cu Maxim și cu Jora,ex-pisica ce înțelege exclusiv rusa?
De ce mai am tricourile lui David și eșarfa aia în zip bag, care -probabil- încă miroase a el?
De ce mai am urmele astea de inel incarnat in deget și , um, elsewhere?
Și unde mama dracului am fost eu, în tot timpul ăsta??
Mai mult ca sigur, pitită undeva într-o păstaie, acceptând totul -de fapt orice- numai pentru că am eu niște căcaturi de norme self destructive când sunt într-o relatie. Și tac. Și tac. Pentru că am vorbit prea mult cândva.
Nici nu știi cât regret. Nici nu știu ce regret mai tare.
Nothing is illuminated. O să mor ca Brod. ( *Sau după salariu, că tre să achit factura la gaz și la apă.)
De ce dracului mai am invitația de la nunta pe care trebuiam să o am cu Andu?
De ce mi-am futut un an de facultate ca să pot vorbi cu Maxim și cu Jora,ex-pisica ce înțelege exclusiv rusa?
De ce mai am tricourile lui David și eșarfa aia în zip bag, care -probabil- încă miroase a el?
De ce mai am urmele astea de inel incarnat in deget și , um, elsewhere?
Și unde mama dracului am fost eu, în tot timpul ăsta??
Mai mult ca sigur, pitită undeva într-o păstaie, acceptând totul -de fapt orice- numai pentru că am eu niște căcaturi de norme self destructive când sunt într-o relatie. Și tac. Și tac. Pentru că am vorbit prea mult cândva.
Nici nu știi cât regret. Nici nu știu ce regret mai tare.
Nothing is illuminated. O să mor ca Brod. ( *Sau după salariu, că tre să achit factura la gaz și la apă.)
luni, 1 martie 2010
Martisor 2.0
Am avut un weekend minunat.Nu mai tin minte mare lucru. :D De departe, cel mai fun a fost cand m-a dat mama afara din casa.Ouoooou you're in the army... noooow \:D/
Aaanyway. Uneori mi-e rusine sa intru pe Y!m. de ce?
Status ruksana, din grupul colegi colegiu:
" Am primit martisor de la iuby bilet la Anahi!!!! :X:X:X:X"
Sa-mi fut una. Anahi.La 20 de ani. Jubilare.
Ah. Iuby lu' ruksanaaaa!! Sa ti se scoale pula invers. :-)
Sunt invidioasa, da! :-))) Ma chircesc toata de invidie, la dracul.
Vine primavara. Vin gandacii. Scoatem carnea de la cazan. Anahi. Ce-si poate dori mai mult o fata pe lumea asta?
Aaanyway. Uneori mi-e rusine sa intru pe Y!m. de ce?
Status ruksana, din grupul colegi colegiu:
" Am primit martisor de la iuby bilet la Anahi!!!! :X:X:X:X"
Sa-mi fut una. Anahi.La 20 de ani. Jubilare.
Ah. Iuby lu' ruksanaaaa!! Sa ti se scoale pula invers. :-)
Sunt invidioasa, da! :-))) Ma chircesc toata de invidie, la dracul.
Vine primavara. Vin gandacii. Scoatem carnea de la cazan. Anahi. Ce-si poate dori mai mult o fata pe lumea asta?
joi, 25 februarie 2010
Breakdown
Who's gonna be there after the last angel has flown and I've lost my way back home?
It's gettin harder to breathe.
It's gettin harder to breathe.
vineri, 12 februarie 2010
Valentin, da da,sugi pula de ziua ta!
Și cu o zi înainte de specialul event, Draga de ea se pregăti cu dibăcie, căci ceea ce urma să facă implica multă dăruire și candoare: Dresuri negre, cu adeziv, corset negru din dantela, cu portjartiere, chiloți meschini aidoma corsetului. Asta, for self esteem.
On the outside? Părul lung, pieptănat cu grijă îi dădea o notă de studentă la Litere, și nu la ASE. Rochița albă până la genunchi, cu inserții de broderie , decolteul în formă de U și machiajul pisicos o trimiteau undercover în vâltoarea vieții.
În căști Blazzaj , în picioare nu văd precis ce are, că e zăpadă și rebuturi.
Ajunge la magazinul care imprimă căcaturi pe căcaturi. Un nene ce pare să aibă monoclu în loc de ochi o măsoară scurt.
-Da, spuneți.
Draga de ea scoate din geantă ceva de consistența unei răcituri de curcan, pe roșu.
-Păi, am și eu ceva de imprimat, îmi trebuie mâine...
Nea Monoclu, infatuat de fluxul de venetici cu piftii de toate formele și culorile, dă ochii peste cap și mai departe de cap, fac înconjurul lumii de fo' două ori și se întorc la loc de parcă nici măcar nu s-ar fi întâmlat în viața reală. N-am de unde știi.
- Apăi, de când cu Valentin Dei ăsta,amla inimioare de-astea sau perini sau ce altelucruri de-ale Deavolului de imprimat... În fine, ce mesaj vrei să scriu?
Apoi draga de ea, zgâind doi ochi ceacâri , lucioși și goi, caută ceva prin geanta de care am eu un feeling că s-a plictisit.
- imediat, cu gențile astea....
Nea monoclu se scobește în otolitele din ureche cu unghia de la degețelul mic, netăiată de 8 luni - intenționat netăiată, nu e de parcă vreo forță nemaivăzută, cum ar fi Forța Steaua, Forța Tati, Forța Crenwursti de pui cu cașcaval, ar fi făcut un scut impenetrabil în jurul unghiei mici a lui nea Monoclu.
Draga de ea scoate o foaie din geantă. O foiță de OCB, că aia avea la îndemână prin casă. Colile de la cursuri erau folosite pntru amestecare. Ce, n-are de unde știi nea Caisă Monoclu ce e aia. I-o întinde. Foița.
Nea Monoclu Citește un mesaj emoționant, scris caligrafic , ca și cu Monotype Corsiva bolduit, de 14.
'Te iubesc, Coaie!'
Nea Monoclu nu vede cu monoclul, așa că o întreabă ce mesaj este, să nu facă vreo greșeală.
Draga de ea mărește ochii mari și goi și îi spune:
-mesajul meu de dragoste este Te Iubesc, coaie.
Nea Monoclu zgâiește umoarea apos-bătrânicioasă și o întreaba dacă este sigură.
-Sunt foarte sigură, da. Mă-ntorc mâine pe la prânz după ea, bănuiesc că e în ordine. O zi bună, coaie. Ah, dacă mai e loc , pe verso, vă rog să adăugați și ' Bătrânețe- oo crețe.' O zi bună în continuare!
Fâlfâie de două ori din rochie, vine o colonie de 381 pisici negre &virgine, o iauîn cârcă și o lasă în fața șaormeriei Dristor Care nu e la Drstor ci la Budapesta, care e in Românica.
ASTA aș scrie pe o pernițo-inimioară de-aia
Și ce-aș mai face? Un duș.
Gata.
Valentin suge pula cu ziua lui cu tot.
Fâl fâl, mi-a venit colonia în stație.
duminică, 7 februarie 2010
Sevraji
izu (8:48:29 PM): hey you
pinky(8:48:47 PM): buna
izu (8:48:54 PM): ce faci , ma?
pinky (8:49:03 PM): pa acasa
pinky (8:49:09 PM): ma uit la fata lui tata
izu (8:49:13 PM): :))
izu (8:49:16 PM): oh fuck
izu (8:49:45 PM): eu la Crime night, pe Zone Reality
izu (8:49:47 PM): :))
pinky (8:49:54 PM): say what
pinky (8:49:57 PM): ?
pinky (8:50:01 PM): io tocmai ce m-am electrocutat
pinky (8:50:04 PM): =)))
izu(8:50:06 PM): :)))
izu(8:50:09 PM): 'da fuck!
izu (8:50:11 PM): cum dracu?
pinky (8:50:26 PM): incercam io sa fac cva
pinky (8:50:30 PM): da fuck
pinky (8:50:35 PM): ca cartman
pinky (8:50:37 PM): =)))
izu(8:50:39 PM): exact!
izu(8:50:53 PM): ai surprins nota southparcuitoare!
izu (8:50:58 PM): omg u iz a god!
izu (8:51:00 PM): :)))
izu (8:51:14 PM): dude, nice chick
izu (8:51:15 PM): :d
pinky(8:52:09 PM): e dudi
pinky (8:52:15 PM): pr lu gabriel
pinky8:52:54 PM): she is soooo cute
eezuh_15 (8:53:00 PM): felicitari, gabriel.
pinky(8:54:13 PM): da
pinky (8:54:14 PM): :D
pinky (8:54:15 PM): :))
pinky (8:54:19 PM): tu ce-ai mai facut
izu(8:54:23 PM): nimic
pinky (8:54:34 PM): mama frate cum imi bate inima
pinky (8:54:35 PM): =)))
izu (8:54:42 PM): am fost ca o muiere aruncata in shantz vreo 2 sapt
izu (8:54:46 PM): asta zice si puss!!!
izu(8:54:51 PM): DE FIECARE DATA!!
izu (8:54:58 PM): MAMA FRATE CUM IMI BATE INIMA BAAA
izu(8:55:00 PM): =)))
pinky (8:55:09 PM): cum adica ai fost aruncata in sant
pinky(8:55:15 PM): :-?
izu(8:55:18 PM): adica am ars-o atemporal
eezuh_15 (8:55:19 PM): :)
pinky (8:55:26 PM): adica
pinky (8:55:31 PM): te-ai spart
pinky(8:55:32 PM): ?
pinky (8:55:33 PM): :))
izu(8:55:34 PM): am avut o sesiune destresanta rau
izu (8:55:44 PM): ma simteam de parca eram in shantz
izu (8:55:53 PM): dar era shantul meu dupa vreo 3 zile
izu (8:55:59 PM): ne familiarizasem
izu(8:56:13 PM): indif de faptul ca era salteaua pe care dorm de ceva sapt
izu (8:56:16 PM): :)))
pinky (8:56:40 PM): pai si acu e ok?
izu (8:56:55 PM): pai a fost ok si atunci
izu (8:57:03 PM): acum, sunt in targoviste, la mama:(
pinky (8:57:09 PM): am inteles
izu (8:57:12 PM): rehab
pinky (8:57:16 PM): si pana cand stai
Izu(8:57:16 PM): ffs cat mai putin posibil, sunt in sevraj de Puss , daca stau bine sa ma gandesc. :)
pinky(8:58:43 PM): urat rau meh
izu (8:58:50 PM): nah
izu (8:58:55 PM): i'll be back.
izu (8:58:57 PM): :))
izu (9:00:51 PM): vrei o briosa?
pinky (9:00:58 PM): mmmm
pinky (9:01:03 PM): bun
izu(9:01:12 PM): si eu as vrea.
izu (9:01:14 PM): ai?
pinky (9:01:27 PM): =))))
izu (9:01:35 PM): :D:D
pinky (9:02:47 PM): stii ce as hali io
pinky (9:02:50 PM): niste clatite
pinky (9:02:53 PM): mmm
izu (9:02:56 PM): cu nutella!
izu (9:02:58 PM): si banane
izu (9:03:01 PM): sau ananas
izu(9:03:04 PM): vaaaaai
pinky(9:03:06 PM): daaaaaaaaaa
izu (9:03:20 PM): au in AFI niste gofre suuuuper bune
izu (9:03:32 PM): cu fructe de padure simuuuuulta ciocolata
izu(9:03:39 PM): sau cu banane deshidratate
izu (9:03:40 PM): mmmm
pinky (9:04:08 PM): mama
pinky (9:04:08 PM): morpaci
pinky (9:04:17 PM): *p'aci
izu (9:04:21 PM): cine e morpaci?
izu(9:04:26 PM): si cine e mama lui?
izu (9:04:28 PM): :-s
izu (9:04:55 PM): morpaci suna a nume de gropar!
pinky(9:05:05 PM): =)))))))))
pinky (9:05:08 PM): frateeee
pinky (9:05:11 PM): ma doare capu acu
pinky(9:05:13 PM): ba
pinky (9:05:15 PM): m-am cam socat
izu (9:05:16 PM): :)))
izu (9:05:20 PM): electric?
izu (9:05:22 PM): =)))
pinky (9:05:49 PM): da
izu (9:06:22 PM): tu cand ai drum prin afi?
pinky (9:06:36 PM): nush
pinky (9:06:48 PM): cam am alergie la afi ca e full fratee
izu (9:06:49 PM): sa imi aduci si mie o goafra de-aia
izu (9:07:06 PM): una cu fructe de padure, una cu banane, una cu caramel
izu (9:07:11 PM): si toate cu ciocolata
izu (9:07:15 PM): am zis bine, una.
pinky (9:08:41 PM): bai hai ca fug la televizor
pinky (9:08:56 PM): ca apare o tov la fata lu tata
pinky (9:09:02 PM): :O
pinky (9:09:04 PM): cand ne vedem dam o fuga in afi
izu (9:09:06 PM): ea e tata?
pinky (9:09:08 PM): ???
izu(9:09:15 PM): tata din fata lu tata?
pinky (9:09:19 PM): fata
pinky (9:09:21 PM): din fata lu tata
izu (9:09:26 PM): ce tare e!
izu (9:09:31 PM): isi joaca rolul ei
izu (9:09:31 PM): :)))
izu (9:09:40 PM): da de ce nu scot astia tata lu' fata?
izu (9:09:43 PM): habar n-am
izu (9:09:52 PM): hai, fugi
izu (9:10:05 PM): Voi southparkui.
pinky (9:10:06 PM): =)))
pinky (9:10:25 PM): take care ma
izu(9:10:29 PM): iu tu b
Di end.
Legenda:
Izu = izu
Pinky = pinky.
Being Kitteh-less sux. E o goafra cu de toate pentru mine.
miercuri, 27 ianuarie 2010
Sowwy!
* ma suna Titi , sa intrebe daca am apa. /:) BURN, MOFO, BURN. )
Ahem.
Sunt o instabila, asta sunt. Casa mea nu mai e a mea de mult, am plecat de ceva vreme din ea, oricat incerc eu sa ma amagesc. Nu mai are sens sa mut patul, tot strain imi e. In schimb, reusesc sa adorm acum in patul lui G. E din cauza lui, mai mult ca sigur.
Cu facultatile merge deplorabil. Ahhh, vreau si eu niste sugestii pertinente de specialitate pentru o filoloaga cu veleitati profesoresti, ca tot imi inserez ce n-am in Limbi Streine, Rusa.
N-am tupeu sa fac Medicina Veterinara. N-am, ma. ... ma rog, nu e vorba de tupeu, caci e inutil. e vorba de incapacitatea mea de a asimila stiinte exacte. Uhhhh , si cat as vrea.... Nevermind. In schimb, ciocolata o pot asimila. Si inca cum! :)))
Una peste altu'.... nu-s okei. :)
I've gotta tie up my loose ends once and for all, nu fac niciun bine nimanui in starea asta. Nici macar mie, insa ma foarte bucur ca hedonismul nu m-a atras ,veci.
De-aia nu mai scriu, ca nu stiu ce .....si cum. Si cui. Caci intotdeauna mi-am scris mie.
Siiiii... nici asta n-am scris-o de drag, am vrut sa mai irosesc putin timp, sa ma eschivez de la a invata la Fonetix. Pe twitter ce mai scriu, si pe tumblr, dar n-au treaba una cu alta.
Sunt groaznica, stiu. Si deloc mandra de mine.......deloc.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)