Ordeal. Day 1.

Azi, am plecat în cele din urmă. Păreau să se surpe toate, să comploteze numai ca să rămân, să mai mânjesc cu ceva acid pe suflet.
 :))) Suflet. Care, mă? S-a împărțit prea multor persoane și eu am rămas fix cu pula. Nici măcar.neori sunt amuzantă. Doar uneori.
Am plecat. Taxiul a oprit în fața blocului, unde era uscat. Evident ca mai era un metru jumate până-n el, de zapada smoothie. Conversi de piele. Smoothie. Do the math.
Am ajuns la mine, mi-am luat câteva zdrențe, m-am abtinut să nu arunc cu căcaturile alea de colo-colo, am luat un pumn de analgezice și am plecat către muma.
Drumul a fost foarte bildungsromanish. Gri cu alb. Cu ceva lână de sus și sloboz de umbră pe străzi, trotuare, mașini, babe. M-am așezat în spatele microbuzului, colț stânga, am scos prima carte și am ros o țigară. Problema mea a început în clipa în care am intrat în pădurea de după Săbăreni, habar n-am cum se numește. Dar m-a pus pe bocit. Pomii ăia erau la fel de goi ca mine, gri ca aura mea și mulți ca nefericirile. Ceață. Mulți și singuri. Alone in a fucking crowd, mă amuză izul ăla de fiecare dată.
Și am vrut să fac ceva geamului ăluia ca să se lichefieze, să ies din conserva aia și să îi iau pe fiecare în parte, și foarte probabil aș fi degerat înainte să ajung la ultimul. Pe fiecare-n parte l-aș fi îmbrățișat, l-aș fi mințit că o să se termine în curând și că undeva în pădurea aia de acolo se află pomul care îi lipsește și indiferent de faptul că e imposibil ca acum să fie apropiați, o să îi taie cineva sau mai știu eu ce, or să se descompună și or să fie împreună atunci.I-aș fi zis astea sprijinită cu spatele de el și fumând o țigară. Aceeași.
 Crengile alea înghețate erau totuși prea puțin prietenoase și grele din cauza gheții, frigului și nefericirii. Se aplecau din două părți și păreau să se spargă peste mine, și așa ce m-aș fi bucurat să fiu singură în jumatea unei păduri prăbușite de singurătate!
.............................................................................................................
Drumul a fost ciudat. Bildungsromanish din nou. Zăpadă. Ca-n ziua în care a murit tata. Viscol, idem. Și acum mă duceam la mama ,care-i și ea mai mult decât bolnavă. Și care refuză să lupte. Și pe care o înțeleg perfect. În locul ei, aș fi murit cu soțul odată și aș fi cerut înmormântare de vikingi. Și nimănui nu i-ar fi păsat și mi-ar fi aruncat stârvul 6 gropi mai departe.
Zăpadă. Terminam Best of, a lui Cărtărescu. Cd 1. Am început-o pe tren, în ziua în care G m-a așteptat în gară. Și îi lipsisem. Și l-am îmbrățișat pe peron. N-am mai îmbrățișat pe cineva pe peron, de fericire,până atunci. Pe D , doar la despărțiri. M-a ținut de mână în taxiul ce ne ducea către casa mea mică , am văzut o pisică cu ochi ce păreau ireali , mi-a povestit despre Eliza și micul ei văr și toată noaptea aia am visat pisici tricotate, roșu cu albastru. Pe care le învățam să miorlăie și să stea la mângâiat. Într-o casă de păpuși. Îmi amintesc perfect visul ăla.
a, da. Cartea. Și drumul meu a fost ... Cărtărescu și reînceperea Lolitei lui Nabokov, 'Hey you'-Cie ghicește care Hey you are un hug tip pom-ursuleț Barni cu lapte, care mă face să zâmbesc ca o tâmpită DE FIECARE DATĂ și o dorință nestăpânită de xanax și vechile-mi obiceiuri.

Am ajuns acasă. Groaznic. Nu am putere să o mai scriu, serios. Drained the life shforse outta me.
Oricum sunt empty, ha.