sâmbătă, 8 mai 2010
Uneori,
Imi doresc ca sangele ala sa ma inece cand dorm. Inca astept ziua in care sa-mi propun sa traiesc pentru mine, dar nu vreau. Pentru ca eu nu mai sunt in mine. E cate o bucata in fiecare om pe care l-am iubit , doua bucati mari din mine sunt moarte si ingropate la propriu.
Pentru ca ma uit fugitiv in oglinzi mici si nu mai simt ca sunt eu aia care se uita inapoi. E tare dezolant sa nu te uiti la tine, sa nu te uiti prin tine, sa privesti orice cu ochi uzati si mai reci decat te credeai capabila, sa nu te doara ce se intampla cu tine,sa nu te intristeze macar, sa incetezi sa iti pui intrebari pentru ca stii ca o sa iti raspunzi in sila.
Iar eu, draga de mine, n-o sa mor cu ochii vii. O sa am acea mazga groasa in inima, cum scria Marquez,o sa stiu numele tuturor in care mi-am lasat particulele si o sa fiu sigura ca nu le mai vreau inapoi.
Pentru ca oamenii sunt cuminti cand dorm iar eu nu ma mai simt suficient de buna sa lucrez cu copii.
Pentru ca ma gandesc incontinuu ce sa-ti fac, cum sa fac, ce sa zic , ce sa nu zic, ca sa nu iti las timp sa vezi vidul din mine.
Pentru ca mi-e dor de tot ce n-o sa fiu de-acum si pentru ca n-o sa il fac vreodata mandru de mine, pentru ca n-ai de ce sa fii mandru de mine.
Pentru ca sunt un pseudosuflet mucegait si uzat, iar tu nu crezi in estetica uratului.
Si ultimul lucru pe care vreau sa-l fac e sa te dezamagesc. ia-ma in tine si fa cu mine ce crezi tu ca e mai bine. si mai bun.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si asta o da in bara?
RăspundețiȘtergere