E inca dimineata, dar mereu ma trezesc inaintea ta. M-am trezit cu miros de ceai de fructe de la Fares in nari, asa ca tocmai ce mi-am turnat unul in cana neagra si privesc cum se raceste. Aburi ies din cana precum ies din noi , pentru ca suntem unul. Saruturi necontenite abia ne lasa ragaz sa inspiram, dar pana la urma, de ce sa inspiram? Am facut o alegere inspirata deja. Expiram tot timpul, toate toxinele si dam inapoi astora din exterior cianura de ne-au dat-o cu lingurite de unica folosinta. Pana acum. Pentru ca sunt surda si oarba la exterior. Pentru ca nu-i simt, pentru ca sunt insensibila la ei.
Pentru ca tot ce am e pus in tine.
Eram de plastilina. M-ai upgradat la a fi de fimo, iar atunci cand ma incalzesti, ma modelez cum simt eu si cum te simt ca ma vrei. A ta. Acolo. Acolo care e intotdeauna , de fapt, aici.
Si pana la urma , de ce nu m-as trezi devreme?
Daca privesc in fata, vad post-it urile de la tine, chitara ta, tricoul tau pe scaun. In stanga, prosoapele noastre ude, lalelele pe care mi le-ai daruit cand te-ai intors de la serviciu, parfumul tau, atomizatorul meu. In spatele meu esti tu. Dormi ca un inger blond ce-mi esti, sa nu zic angel radios. Ai parul imprastiat pe perna neagra, bratele dezgolite si clavicula pe care stationeaza o raza de soare cu dinti. Ma abtin cu mare greutate sa te, orice. Esti linistit azi.
Oh, dar jos? ceva ne pazeste la capul patului. Sa fie buturuga? Sa fie urs? Sa fie niste papuci de casa?
Mnuuu, e puiul nostru iubit, pentru care am petrecut 10 ore pe tren si care imi mananca somnul in castronase colorate. Ne completeaza intr-un fel al lui. Lipsea din peisaj, acum este si cu atat mai mult simtim ca ne lipsea.
Labradorul nostru mic si cacacios, Satan. Nascut odata cu noi si adoptat de 1 mai, din Constanta.
Multumesc, iubitule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spit it out.