Am avut proces cu dragul meu frate astăzi. N-am ajuns la nicio concluzie, doar la insulte gratuite și la alt termen. Plus încă 2500 , pentru modificarea masei succesorale. Of, iar îmi trebuie job. Mă zbat precum o molie obosită să roadă țesături uzate.
Azi am plâns ca o fraieră. De nervi, de revoltă, de dezamăgire. De oboseală și de nefericire. Vestea nașterii unui minunat băiețel, pe care eu l-am proorocit, cu 2 săptămâni înainte să se fecundeze ovulul, ovulul unei dragi prietene ce era în imposibilitatea de a mai rămâne însărcinată, m-a luminat.
Am mers singură pe străduțe de care le cunoșteam atât de bine și pe care nu le mai simțeam, am mers fără țintă și plină de gânduri de muritor în expectativă.
M-am încălzit cu o voce la care nu mă așteptam, dar o s-o aștept în continuare. Îmi lipsește și vreau s-o cos pe timpan.
Mi-am condus văduva tânără acasă de la serviciu, două femei singure și atât. Nu-mi place să mă văd nevoită să-mi asum rolul de persoană stabilă în casă, nu mi se potrivește și l-aș lepăda oricând. Dar am făcut atâtea și atâtea lucruri pe care nu aș fi vrut să le fac....
M-am revăzut cu o amică, după câteva luni. Mi-a spus că azi arăt ca un copil bătrân cu mâini triste și că nu mă poate privi în ochi fără să o doară.
'Tu radiezi, scutul ăsta te-a secătuit... n-am văzut ochi atât de nefericiți decât la muribunzi.'
N-aș fi vrut să mă vadă cineva așa, și mi-am cerut iertare pentru nefericirea impregnată în tot ceea ce radiam. Mi-am cerut iertare mie.
Iar una dintre marile mele temeri este că, după ce mi-am consturit scutul ăsta,greoi și aspru, să nu fiu capabilă de a-l lepăda în fața fericirii. Fericire care nu știu cum dracului să n-o alung. Sau cum s-o summonez.
Mă doare visceral de tare. Și am obosit. Mi-e dor de toți care m-au lăsat singură.
Sper că știu mai bine decât mine unde-i șpârla.
miercuri, 31 martie 2010
sâmbătă, 27 martie 2010
'Done' list.
Și nu încetează să mă doară locul meu pe 'Done' list.
Ce-am făcut? Am luat cuvintele de bune și m-am lăsat în mâinile lui. În starea în care eram, a fost cea mai nefericită decizie de-ale mele.
Ce-am făcut?
Asta.
http://movieonhiseyelids.tumblr.com/
Ce-a făcut?
I-a fost milă de o orfelină.
Mila e prea departe de compasiune în povestea aia. Întotdeauna ai avut grijă de tine. Așa cum ai recunoscut, promisiunile alea erau 'prostie.' Prostia celui care avea nevoie să le creadă și cruzimea celui care nu le simțea.
Ce-am făcut? Am luat cuvintele de bune și m-am lăsat în mâinile lui. În starea în care eram, a fost cea mai nefericită decizie de-ale mele.
Ce-am făcut?
Asta.
http://movieonhiseyelids.tumblr.com/
Ce-a făcut?
I-a fost milă de o orfelină.
Mila e prea departe de compasiune în povestea aia. Întotdeauna ai avut grijă de tine. Așa cum ai recunoscut, promisiunile alea erau 'prostie.' Prostia celui care avea nevoie să le creadă și cruzimea celui care nu le simțea.
marți, 23 martie 2010
Male best friends
N-am inteles niciodata de ce nu am avut o "best friend". O. Ok, femeile-s isterice si se simt amenintate din cele mai mici cacaturi. Isi repeta cat de sexy si dragute si destepte sunt , pentru ca nu le zice nimeni asta. E trist. Si mai trist e ca sunt gata sa renunte la persoane care le iubesc , pentru ca iubitul lor, care o sa dispara si ala, si urmatorul, ca si cel dinaintea lui and so on, s-a uitat intr-un fel la ea, o asculta cand vorbea, pentru ca nu incerca sa-l pussywhipp si mai stiu eu ce dracu. E trist si patetic si ma enerveaza la culme.
Prietenii mei sunt barbati. Oameni care ma aduna la orice ora, de oriunde, pentru ca imbecilul cu care iesisem se uita libidinos la mine, oameni care ma cara in brate de la usa in pat si imi pun perna pe umarul lor cand sunt nelinistita in somn si ma trezesc cand eu nu-s capabila, oameni care vin din CT ca sa-mi mute un dulap, sau din Craiova in cateva ore, pentru ca am sunat plangand ca m-a lasat si-a emigrat vreun individ, care imi dau sosete flausate cand mi-e frig si ma ajuta sa ma imbrac desi numai asta nu m-ar lasa sa fac, oameni pe care ii sun la 5 a.m. ca a murit tata si vine sa ii care crucea si sa ma tina sa nu lesin iar, oameni care se muta cu mine cate o zi, 2, 9 pentru ca nu suport sa stau singura in casa,oameni care turbeaza stiind ca mi-a facut cineva probleme la facultate, ca m-a apucat unu' de fund pe strada sau ca si-a mai bagat cineva pula in sentimentele mele sincere, oameni care imi dau ultimele 2 tigari, oameni care ma saruta stiind ca ma gandesc la altcineva dupa care m-am jelit dupa respectivul la ei in brate cateva ore inainte, oameni care vin de la facultate ca sa ma hraneasca si sa-mi dea pastilele,oameni care imi arunca xanaxul, oameni cu care o sa am -de saptamana viitoare-tatuaj identic.
Astia-s oameni. Nu indivizi neloiali, lipsiti de compasiune si afecte sincere. Sunt dezamagita de mine, pentru ca va regret. Iubesc persoanele nepotrivite, tipic.
Prietenii mei sunt barbati. Oameni care ma aduna la orice ora, de oriunde, pentru ca imbecilul cu care iesisem se uita libidinos la mine, oameni care ma cara in brate de la usa in pat si imi pun perna pe umarul lor cand sunt nelinistita in somn si ma trezesc cand eu nu-s capabila, oameni care vin din CT ca sa-mi mute un dulap, sau din Craiova in cateva ore, pentru ca am sunat plangand ca m-a lasat si-a emigrat vreun individ, care imi dau sosete flausate cand mi-e frig si ma ajuta sa ma imbrac desi numai asta nu m-ar lasa sa fac, oameni pe care ii sun la 5 a.m. ca a murit tata si vine sa ii care crucea si sa ma tina sa nu lesin iar, oameni care se muta cu mine cate o zi, 2, 9 pentru ca nu suport sa stau singura in casa,oameni care turbeaza stiind ca mi-a facut cineva probleme la facultate, ca m-a apucat unu' de fund pe strada sau ca si-a mai bagat cineva pula in sentimentele mele sincere, oameni care imi dau ultimele 2 tigari, oameni care ma saruta stiind ca ma gandesc la altcineva dupa care m-am jelit dupa respectivul la ei in brate cateva ore inainte, oameni care vin de la facultate ca sa ma hraneasca si sa-mi dea pastilele,oameni care imi arunca xanaxul, oameni cu care o sa am -de saptamana viitoare-tatuaj identic.
Astia-s oameni. Nu indivizi neloiali, lipsiti de compasiune si afecte sincere. Sunt dezamagita de mine, pentru ca va regret. Iubesc persoanele nepotrivite, tipic.
luni, 22 martie 2010
Morning cigness.
timeless.
Intotdeauna m-am intors la Cartarescu, cea mai mare iubire neimplinita de-ale mele. Abia astept sa moara, ca Nobelul nu or sa i-l dea, veci.
sâmbătă, 20 martie 2010
Clemență, sire!
Săptămâna asta am tot fost în rehab. Xanax, vodka, vin, bere, pepsi trist, 12 pachete de țigări și dormit între un tip și-o tipă. Dormit.
'Aww, ce cute ești când ești beată! Cute and cuddly. '
Îhî, ete.
Ce pot să zic, măcar acum mă doare mai mult capul decât mintea.
'Aww, ce cute ești când ești beată! Cute and cuddly. '
Îhî, ete.
sâmbătă, 13 martie 2010
Ex abrupto
Heavy night last night. Muma a făcut un atac de panică în timp ce vorbeam despre planuri de viitor. Să ne mutăm undeva la munte zice ea. Ești egoistă, zic eu. Teatru sau nu, sunt sătulă. Dacă arăți omului că te doare că-l doare, te șantajează emoțional de fiecare dată. Mi-e scârbă , din nou. Spital, psihiatru, etc. Am dormit foarte puțin, însă m-am trezit destul de .. pozitivă, cred.
Pernele multe și plăpumi, pături etc mă fac să mă simt safe. De-aia îmi baricadez patul de fiecare dată, să nu-l simt gol. Așa că m-am târât jos din pat, mi-am făcut o cafea proastă și m-am îndrituit către pc, creivuiam după Anathema.
( Între timp, pe y!m : Robert ~_^: Ioi, te-ai lasat de fumat si te-ai apucat de diacritice! damn girl, you go!)
O să-mi reiau ritualul din duminicile ultimilor 4 ani, meditat pe ruinele vechii cetăți a lui Țepeș, ture de lac și ceva în căști.
Și singura stare de mi-o transmite casa asta care miroase a bătrânețe, cu patul meu, unde a murit tata și unde simt în permanență mirosul formolului .. e lehamitea.
Nu-mi lipseste, nu-mi lipseste, nu-mi lipseste.........nu-mi lipseste. Mhm.
Pernele multe și plăpumi, pături etc mă fac să mă simt safe. De-aia îmi baricadez patul de fiecare dată, să nu-l simt gol. Așa că m-am târât jos din pat, mi-am făcut o cafea proastă și m-am îndrituit către pc, creivuiam după Anathema.
( Între timp, pe y!m : Robert ~_^: Ioi, te-ai lasat de fumat si te-ai apucat de diacritice! damn girl, you go!)
O să-mi reiau ritualul din duminicile ultimilor 4 ani, meditat pe ruinele vechii cetăți a lui Țepeș, ture de lac și ceva în căști.
Și singura stare de mi-o transmite casa asta care miroase a bătrânețe, cu patul meu, unde a murit tata și unde simt în permanență mirosul formolului .. e lehamitea.
Nu-mi lipseste, nu-mi lipseste, nu-mi lipseste.........nu-mi lipseste. Mhm.
vineri, 12 martie 2010
everything But me
În ultima jumătate de an , simt muzica diferit. Și mă erodează. De câteva zile țineam să îmi amintesc cum era o melodie de mi-o trimisese Lee, când încă vorbeam... acum vreo 2 ani. Două persoane am cunoscut până acum care simt muzica și emană muzica prin fiecare por închis. Și iese la fel. Human filter. Lee , irlandezul zburător, mi-a dat cele mai sick piese din lume. Tot ce țineam minte din piesa era moodul pe care îl aveam în timp ce o ascultam, anume... featherish.
Dar atunci nu eram fumătoare. Și nu mi-o trăgeam cu nimeni. Azi, e total diferită și ÎNCĂ featherish. Mă simt foarte eu cât o ascult. Așa fucked up și comfortably numb. Și clipul e sick, ușor prea sick aș adăuga. * Așa că am văzut clipul o data, am pus youtube ul pe repeat, am închis ochii și am păstrat din video ce mi se părea appropriate, anume individul.*
http://www.youtube.com/watch?v=TwWQYg7aS5o
Hush me, touch me
Perfume, the wind and the leaves
Hush me, touch me
The burns, the holes in the sheets
I'm hoping the smoke
Hides the shame I've got on my face
Cognac and broken glass
All these years I've been your ashtray
Not today
I found a pink cigarette
On the bed the day that you left
And how can I forget that your lips were there
Your kiss goes everywhere, touches everything But me
Hush me, touch me
Champagne, your hair in the breeze
Hush me, touch me
Lipstick, a slap on my cheek
Your eyes cried at last
Told me everything I was afraid to ask
Now I'm dressed in white
And you've burned me for the last time
This ain't the last time
I found a pink cigarette
On the bed the day that you left
And how can I forget that your lips were there
Your kiss goes everywhere, touches everything But me
You'll find a note and you'll see my silhouette...
There's just 5 hours left until you find me dead
There's just 4 hours left until you find me dead
There's just 3 hours left until you find me dead
There's just 2 hours left until you find me dead
There's 1 more hour and then you will find me dead
There's just.....................
Am zâmbit cam sincer. Lăsăm pe repeat. M-a dărâmat sentimentul ăsta dulceag . Cam ca formolul.
joi, 11 martie 2010
Ordeal. Day 1.
Azi, am plecat în cele din urmă. Păreau să se surpe toate, să comploteze numai ca să rămân, să mai mânjesc cu ceva acid pe suflet.
:))) Suflet. Care, mă? S-a împărțit prea multor persoane și eu am rămas fix cu pula. Nici măcar.neori sunt amuzantă. Doar uneori.
Am plecat. Taxiul a oprit în fața blocului, unde era uscat. Evident ca mai era un metru jumate până-n el, de zapada smoothie. Conversi de piele. Smoothie. Do the math.
Am ajuns la mine, mi-am luat câteva zdrențe, m-am abtinut să nu arunc cu căcaturile alea de colo-colo, am luat un pumn de analgezice și am plecat către muma.
Drumul a fost foarte bildungsromanish. Gri cu alb. Cu ceva lână de sus și sloboz de umbră pe străzi, trotuare, mașini, babe. M-am așezat în spatele microbuzului, colț stânga, am scos prima carte și am ros o țigară. Problema mea a început în clipa în care am intrat în pădurea de după Săbăreni, habar n-am cum se numește. Dar m-a pus pe bocit. Pomii ăia erau la fel de goi ca mine, gri ca aura mea și mulți ca nefericirile. Ceață. Mulți și singuri. Alone in a fucking crowd, mă amuză izul ăla de fiecare dată.
Și am vrut să fac ceva geamului ăluia ca să se lichefieze, să ies din conserva aia și să îi iau pe fiecare în parte, și foarte probabil aș fi degerat înainte să ajung la ultimul. Pe fiecare-n parte l-aș fi îmbrățișat, l-aș fi mințit că o să se termine în curând și că undeva în pădurea aia de acolo se află pomul care îi lipsește și indiferent de faptul că e imposibil ca acum să fie apropiați, o să îi taie cineva sau mai știu eu ce, or să se descompună și or să fie împreună atunci.I-aș fi zis astea sprijinită cu spatele de el și fumând o țigară. Aceeași.
Crengile alea înghețate erau totuși prea puțin prietenoase și grele din cauza gheții, frigului și nefericirii. Se aplecau din două părți și păreau să se spargă peste mine, și așa ce m-aș fi bucurat să fiu singură în jumatea unei păduri prăbușite de singurătate!
.............................................................................................................
Drumul a fost ciudat. Bildungsromanish din nou. Zăpadă. Ca-n ziua în care a murit tata. Viscol, idem. Și acum mă duceam la mama ,care-i și ea mai mult decât bolnavă. Și care refuză să lupte. Și pe care o înțeleg perfect. În locul ei, aș fi murit cu soțul odată și aș fi cerut înmormântare de vikingi. Și nimănui nu i-ar fi păsat și mi-ar fi aruncat stârvul 6 gropi mai departe.
Zăpadă. Terminam Best of, a lui Cărtărescu. Cd 1. Am început-o pe tren, în ziua în care G m-a așteptat în gară. Și îi lipsisem. Și l-am îmbrățișat pe peron. N-am mai îmbrățișat pe cineva pe peron, de fericire,până atunci. Pe D , doar la despărțiri. M-a ținut de mână în taxiul ce ne ducea către casa mea mică , am văzut o pisică cu ochi ce păreau ireali , mi-a povestit despre Eliza și micul ei văr și toată noaptea aia am visat pisici tricotate, roșu cu albastru. Pe care le învățam să miorlăie și să stea la mângâiat. Într-o casă de păpuși. Îmi amintesc perfect visul ăla.
a, da. Cartea. Și drumul meu a fost ... Cărtărescu și reînceperea Lolitei lui Nabokov, 'Hey you'-Cie ghicește care Hey you are un hug tip pom-ursuleț Barni cu lapte, care mă face să zâmbesc ca o tâmpită DE FIECARE DATĂ și o dorință nestăpânită de xanax și vechile-mi obiceiuri.
Am ajuns acasă. Groaznic. Nu am putere să o mai scriu, serios. Drained the life shforse outta me.
Oricum sunt empty, ha.
:))) Suflet. Care, mă? S-a împărțit prea multor persoane și eu am rămas fix cu pula. Nici măcar.neori sunt amuzantă. Doar uneori.
Am plecat. Taxiul a oprit în fața blocului, unde era uscat. Evident ca mai era un metru jumate până-n el, de zapada smoothie. Conversi de piele. Smoothie. Do the math.
Am ajuns la mine, mi-am luat câteva zdrențe, m-am abtinut să nu arunc cu căcaturile alea de colo-colo, am luat un pumn de analgezice și am plecat către muma.
Drumul a fost foarte bildungsromanish. Gri cu alb. Cu ceva lână de sus și sloboz de umbră pe străzi, trotuare, mașini, babe. M-am așezat în spatele microbuzului, colț stânga, am scos prima carte și am ros o țigară. Problema mea a început în clipa în care am intrat în pădurea de după Săbăreni, habar n-am cum se numește. Dar m-a pus pe bocit. Pomii ăia erau la fel de goi ca mine, gri ca aura mea și mulți ca nefericirile. Ceață. Mulți și singuri. Alone in a fucking crowd, mă amuză izul ăla de fiecare dată.
Și am vrut să fac ceva geamului ăluia ca să se lichefieze, să ies din conserva aia și să îi iau pe fiecare în parte, și foarte probabil aș fi degerat înainte să ajung la ultimul. Pe fiecare-n parte l-aș fi îmbrățișat, l-aș fi mințit că o să se termine în curând și că undeva în pădurea aia de acolo se află pomul care îi lipsește și indiferent de faptul că e imposibil ca acum să fie apropiați, o să îi taie cineva sau mai știu eu ce, or să se descompună și or să fie împreună atunci.I-aș fi zis astea sprijinită cu spatele de el și fumând o țigară. Aceeași.
Crengile alea înghețate erau totuși prea puțin prietenoase și grele din cauza gheții, frigului și nefericirii. Se aplecau din două părți și păreau să se spargă peste mine, și așa ce m-aș fi bucurat să fiu singură în jumatea unei păduri prăbușite de singurătate!
.............................................................................................................
Drumul a fost ciudat. Bildungsromanish din nou. Zăpadă. Ca-n ziua în care a murit tata. Viscol, idem. Și acum mă duceam la mama ,care-i și ea mai mult decât bolnavă. Și care refuză să lupte. Și pe care o înțeleg perfect. În locul ei, aș fi murit cu soțul odată și aș fi cerut înmormântare de vikingi. Și nimănui nu i-ar fi păsat și mi-ar fi aruncat stârvul 6 gropi mai departe.
Zăpadă. Terminam Best of, a lui Cărtărescu. Cd 1. Am început-o pe tren, în ziua în care G m-a așteptat în gară. Și îi lipsisem. Și l-am îmbrățișat pe peron. N-am mai îmbrățișat pe cineva pe peron, de fericire,până atunci. Pe D , doar la despărțiri. M-a ținut de mână în taxiul ce ne ducea către casa mea mică , am văzut o pisică cu ochi ce păreau ireali , mi-a povestit despre Eliza și micul ei văr și toată noaptea aia am visat pisici tricotate, roșu cu albastru. Pe care le învățam să miorlăie și să stea la mângâiat. Într-o casă de păpuși. Îmi amintesc perfect visul ăla.
a, da. Cartea. Și drumul meu a fost ... Cărtărescu și reînceperea Lolitei lui Nabokov, 'Hey you'-Cie ghicește care Hey you are un hug tip pom-ursuleț Barni cu lapte, care mă face să zâmbesc ca o tâmpită DE FIECARE DATĂ și o dorință nestăpânită de xanax și vechile-mi obiceiuri.
Am ajuns acasă. Groaznic. Nu am putere să o mai scriu, serios. Drained the life shforse outta me.
Oricum sunt empty, ha.
marți, 9 martie 2010
luni, 8 martie 2010
sâmbătă, 6 martie 2010
Fuck.
Și celelalte 6 cuvinte.
De ce dracului mai am invitația de la nunta pe care trebuiam să o am cu Andu?
De ce mi-am futut un an de facultate ca să pot vorbi cu Maxim și cu Jora,ex-pisica ce înțelege exclusiv rusa?
De ce mai am tricourile lui David și eșarfa aia în zip bag, care -probabil- încă miroase a el?
De ce mai am urmele astea de inel incarnat in deget și , um, elsewhere?
Și unde mama dracului am fost eu, în tot timpul ăsta??
Mai mult ca sigur, pitită undeva într-o păstaie, acceptând totul -de fapt orice- numai pentru că am eu niște căcaturi de norme self destructive când sunt într-o relatie. Și tac. Și tac. Pentru că am vorbit prea mult cândva.
Nici nu știi cât regret. Nici nu știu ce regret mai tare.
Nothing is illuminated. O să mor ca Brod. ( *Sau după salariu, că tre să achit factura la gaz și la apă.)
De ce dracului mai am invitația de la nunta pe care trebuiam să o am cu Andu?
De ce mi-am futut un an de facultate ca să pot vorbi cu Maxim și cu Jora,ex-pisica ce înțelege exclusiv rusa?
De ce mai am tricourile lui David și eșarfa aia în zip bag, care -probabil- încă miroase a el?
De ce mai am urmele astea de inel incarnat in deget și , um, elsewhere?
Și unde mama dracului am fost eu, în tot timpul ăsta??
Mai mult ca sigur, pitită undeva într-o păstaie, acceptând totul -de fapt orice- numai pentru că am eu niște căcaturi de norme self destructive când sunt într-o relatie. Și tac. Și tac. Pentru că am vorbit prea mult cândva.
Nici nu știi cât regret. Nici nu știu ce regret mai tare.
Nothing is illuminated. O să mor ca Brod. ( *Sau după salariu, că tre să achit factura la gaz și la apă.)
luni, 1 martie 2010
Martisor 2.0
Am avut un weekend minunat.Nu mai tin minte mare lucru. :D De departe, cel mai fun a fost cand m-a dat mama afara din casa.Ouoooou you're in the army... noooow \:D/
Aaanyway. Uneori mi-e rusine sa intru pe Y!m. de ce?
Status ruksana, din grupul colegi colegiu:
" Am primit martisor de la iuby bilet la Anahi!!!! :X:X:X:X"
Sa-mi fut una. Anahi.La 20 de ani. Jubilare.
Ah. Iuby lu' ruksanaaaa!! Sa ti se scoale pula invers. :-)
Sunt invidioasa, da! :-))) Ma chircesc toata de invidie, la dracul.
Vine primavara. Vin gandacii. Scoatem carnea de la cazan. Anahi. Ce-si poate dori mai mult o fata pe lumea asta?
Aaanyway. Uneori mi-e rusine sa intru pe Y!m. de ce?
Status ruksana, din grupul colegi colegiu:
" Am primit martisor de la iuby bilet la Anahi!!!! :X:X:X:X"
Sa-mi fut una. Anahi.La 20 de ani. Jubilare.
Ah. Iuby lu' ruksanaaaa!! Sa ti se scoale pula invers. :-)
Sunt invidioasa, da! :-))) Ma chircesc toata de invidie, la dracul.
Vine primavara. Vin gandacii. Scoatem carnea de la cazan. Anahi. Ce-si poate dori mai mult o fata pe lumea asta?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)