Uneori,

Imi doresc ca sangele ala sa ma inece cand dorm. Inca astept ziua in care sa-mi propun sa traiesc pentru mine, dar nu vreau. Pentru ca eu nu mai sunt in mine. E cate o bucata in fiecare om pe care l-am iubit , doua bucati mari din mine sunt moarte si ingropate la propriu. 
Pentru ca ma uit fugitiv in oglinzi mici si nu mai simt ca sunt eu aia care se uita inapoi.  E tare dezolant sa nu te uiti la tine, sa nu te uiti prin tine, sa privesti orice cu ochi uzati si mai reci decat te credeai capabila, sa nu te doara ce se intampla cu tine,sa nu te intristeze macar, sa incetezi sa iti pui intrebari pentru ca stii ca o sa iti raspunzi in sila. 
Iar eu, draga de  mine, n-o sa mor cu ochii vii. O sa am acea mazga groasa in inima, cum scria Marquez,o sa stiu numele tuturor in care mi-am lasat particulele si o sa fiu sigura ca nu le mai vreau inapoi. 
Pentru ca oamenii sunt cuminti cand dorm iar eu nu ma mai simt suficient de buna sa lucrez cu copii. 
Pentru ca ma gandesc incontinuu ce sa-ti fac, cum sa fac, ce sa zic , ce sa nu zic, ca sa nu iti las timp sa vezi vidul din mine. 
Pentru ca mi-e dor de tot ce n-o sa fiu de-acum si pentru ca n-o sa il fac vreodata mandru de mine, pentru ca n-ai  de ce sa fii mandru de mine.


 Pentru ca sunt un pseudosuflet mucegait si uzat, iar tu nu crezi in estetica uratului.
Si ultimul lucru pe care vreau sa-l fac e sa te dezamagesc. ia-ma in tine si fa cu mine ce crezi tu ca e mai bine. si mai bun.

30 aprilie,

in satul natal al tatei.


Intru in unul din magazinele de acolo  dupa tigari. Nu mai fusesem acolo de vara trecuta, cand am fost cu mama si tata, cand aveam o familie. A facut un chef, mandru ca i-a intrat fata la 6 facultati si a ales-o pe cea mai absurda. Am vizitat TOATE rudele, mai tot Topraisarul pe scurt, am inspirat praful bucolic si m-a dus la Acvariu. De la 6 ani il rugam in fiecare an sa ma duca. Vara trecuta m-a dus si ne-am plimbat de mana pe faleza, ne-am uitat in tacere la aceleasi valuri care se spargeau violent si am facut poze impreuna. 


Anul asta m-am dus singura in satul ala. Am reusit sa subtilizez doua fotografii vechi ale tatei , de la bunica, una dintre ele infatiseaza un tata inainte sa imi fie tata, pletos, cu figura de inger muncit, cu buzele mele, cu o chitara in brate, chitara ce o atingea cu mainile lui puternice si grasute, de care radeam mereu. Maini pe care inca mi le amintesc reci si rigide. Am pastrat-o in portofel, pentru ca il deschid mai des decat imi deschid sufletul. Cealalta poza, mai mica si mai veche, i-am dat-o mamei, care a  zambit dulce-amarui cand i-am daruit-o. 
.....Si ei ii  lipseste.


In fine. Intru in magazinul din sat sa iau tigari. Doua batrane au intrat in urma mea. Achit si ies. 


Iar in urma mea le aud soptind fals : " Uite, fata aia e  orfana. "

Us and them

E inca dimineata, dar mereu ma trezesc inaintea ta. M-am trezit cu miros de ceai de fructe de la Fares in nari, asa ca tocmai ce mi-am turnat unul in cana neagra si privesc cum se raceste. Aburi ies din cana precum ies din noi , pentru ca suntem unul. Saruturi necontenite abia ne lasa ragaz sa inspiram, dar pana la urma, de ce sa inspiram? Am facut o alegere inspirata  deja. Expiram tot timpul, toate toxinele si dam inapoi astora din exterior cianura de ne-au dat-o cu lingurite de unica folosinta. Pana acum. Pentru ca sunt surda si oarba la exterior. Pentru ca nu-i simt, pentru ca sunt insensibila la ei. 


Pentru ca tot ce am e pus in tine.


Eram de plastilina. M-ai upgradat la a  fi de fimo, iar atunci cand ma incalzesti, ma modelez cum simt eu si cum te simt ca ma vrei. A ta. Acolo. Acolo care e intotdeauna , de fapt, aici.


Si pana la urma , de ce nu m-as trezi devreme?
Daca privesc in fata, vad post-it urile de la tine, chitara ta, tricoul tau pe scaun. In stanga, prosoapele noastre ude, lalelele pe care mi le-ai daruit cand te-ai intors de la serviciu, parfumul tau, atomizatorul meu. In  spatele meu esti tu. Dormi ca un inger blond ce-mi esti, sa nu zic angel radios. Ai parul imprastiat pe perna neagra, bratele dezgolite si clavicula pe care stationeaza o raza de soare cu dinti. Ma abtin cu mare greutate sa te, orice. Esti linistit azi.
Oh, dar jos? ceva ne pazeste la capul patului. Sa fie buturuga? Sa fie urs? Sa fie niste papuci de casa?
Mnuuu, e puiul nostru iubit, pentru care am petrecut 10 ore pe tren si care imi mananca somnul in castronase colorate. Ne completeaza intr-un fel al lui. Lipsea din peisaj, acum este si cu atat mai mult simtim ca ne lipsea.

Labradorul nostru mic si cacacios, Satan. Nascut odata cu noi si adoptat de 1 mai, din Constanta.

Baietii mei dragi si cola, nu ne putem abtine, runs in the family!




Multumesc, iubitule.