duminică, 20 iunie 2010
Vremuri cacacioase se anunta.
Si cand toti trag de cate o bucata din leshul meu, tu nu o faci.
Nu vreau sa plec niciunde, presiuni peste presiuni, iar linistea mea sufleteasca, daruita cu atata drag de tine, este considerata o dovada suprema de egoism, nemernicie, rautate, so on &so forth. De cand dracu e considerat egoism sa iti consolidezi propria-ti liniste sufleteasca?
Casa aia ma omoara. Miroase a batranete, a tristete si soundtrackul e constituit din suspine, scandal, santaj emotional si durere comprimata in noduri in gat.
Asta, in antiteza cu ce avem noi, ma omoara. Ma sufoca scandalul zlinic, schimbarile bruste de comportament, blamarile gratuite si nesabuite si tot ce am de facut e sa renunt la mine si sa imi inabusesc niste urlete.
E greu, e greu. N-as pleca pentru nimic in lume din familia asta mica a noastra, e tot ce imi trebuie si ce ma tine cu capul deasupra apei jegoase sub care restul ma trage de picioare, stiind clar ca nu stiu sa inot.
Si stii bine ca n-as pleca pentru nimic in lume si pentru nimeni. Nici macar pentru mine.
Pff, de multe ori ma straduiesc sa-mi amintesc ultima oara cand am iesit din casa fara tinta, fara griji si fara vina. Si acum o fac, nu mi-e foarte clara ziua.
Vreau doar ca lunile astea de ..fiere sa aiba un rost iar toamna sa racoreasca si ceva din tumultul de negativism clocotind. Sper sa ne stabilizam cu una cu alta, sper sa nu mai fie presiunile alea din afara, sper sa ma mobilizez si sa fiu lasata sa ma pun pe treaba ( pt ca, fie vorba intre noi, ma irosesc, oameni buni.) , sper sa suport fizic mai mult, sa ma lase dracu ulcerul asta in pace, caci se hraneste cu negativismul meu si rezulta sange. Si sper sa nu ma mai vad vreodata nevoita sa fug din camera in care suntem amandoi in alta, doar ca sa nu ma vezi cum plang.
Stii ce? sunt recunoscatoare. Esti acolo mereu si ai invatat cum sa ma misti, cum sa ma mangai ,cum sa ma inveselesti si cum sa ma lasi in pace.
2 luni cu mama. 2 luni fara casa noastra. 2 luni fara tine. Vai sa-mi fut una. O sa fie orice altceva in afara de fun. Vacanta placuta si voo.
miercuri, 9 iunie 2010
Satan se pisa in papucii mei.
Doua luni si totul e diferit. Schimbat, diferit, echilibrat, altfel. Zilele astea m-am mutat, Ne-am mutat. Mi-am parasit barlogul drag de burlaca, barlog pe care nu l-am dezamagit veci. 10 luni acolo au schimbat multe si pe multi. Pe mine doar m-a pozitionat intr-un unghi mai bun. In casa aia am plans, am urlat, am suferit, am disperat,am zambit, am dormit prea putin, am inceput capitole noi care erau menite din start sa ramana neincheiate, am iubit, am parasit, am fost parasita, am fugit, m-am temut, m-am zbatut, am renuntat, am ars rochii, am rupt blani , am scorojit pereti, am gatit, am curatat stiind ca se murdareste-as usual- , am adoptat, am renegat pe toti, m-am simtit abandonata, m-am abandonat,am abandonat, am respins, am pierdut, am sangerat, m-am abandonat tie si apoi, s-a oprit.
Era timpul pentru ceva, nu neaparat ceva nou, ci altceva decat cu ce eram obisnuita. Mi-am futut patternuri si acum imi fac altele. Dumnezeule, cat imi ador rutina.
Nu zic ca e un nou inceput, yatta yatta, ce de inceput nu incepem acum. Ne-am futut creierii, ars emotiile si acrit sufletele cu altii, am avut amandoi un training bun. Si de data asta stiu ce e de facut, si tu stii ce nu e de facut, si Satan ne roade si plange in urma noastra.
Imi place sa impaturesc tricouri barbatesti, lungi si fun.
Imi place gustul de Marlboro, desi inainte il uram cu fervoare.
Imi place sa te astept acasa si sa fac liste cu ce ne mai trebuie prin casa, offf si cate ne mai trebuie!
Ador sa ma culc inaintea ta si sa te simt cand stingi lumanarile si te cuibaresti langa mine, ca un gips pe o fractura multipla.
Imi place sa iti servesc micul dejun inainte sa fugi la serviciu si sa stam la tigara pe balcon, minunatul nostru balcon imens-unde sunt acum, cu netbookul pe coapse,cu o punga cu amandine pe masa rosie si cu talpile in afara geamului- sa vorbim despre ziua ce-a trecut greu si sa facem planuri de viitor.
Ce nu-mi place e ca Satan s-a pisat in papucii mei, fix acum.
Hai acasa,imi lipsesti de la 8.38 la 23.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)