Ștefan Paraschiva, 51 de ani, eroul meu.

Scriu aceste rânduri printre icnete înfundate, căci ' Noaptea nu se plânge la mort, nepoată.'

Am insomnii. În ultimul timp, ultima luna mai precis, foarte dese. Ei bine, noaptea trecută nu a fost una care să iasă din norme.

Închid laptopul pe la 12, ma pun în pat, fumez țigara de înainte de somn, încerc să închid ochii.

Evident că nu adorm, după ce mă agit în pat cu durerile surde , specifice ulcerului.

La 2 mă ridic din pat, căci hainele mele trebuiau aranjate după culoare, în ordine alfabetică, în doua șifoniere. Bun, nimic obsessive - compulsive până aici.

Termin cu alea, mă apuc să calc cămăși. Apoi să lipesc nasturi pe pereți, după ce îi pictez cu tuș.

Apoi, să schimb lenjeriile de pat , schimbate cu o zi înainte.

Apoi, să adun firele de par de pe mochetă.

Apoi, să fac o baie de 40 minute.

La 5 ies din duș, mă dau cu creme și alte prostii muierești.



La 5. 20 , am un impuls nervos de a aprinde 4 lumânări parfumate.



Mă culc la 6, alarma sună la 9. Nimic deosebit până aici.

La 9.06 sună frate-miu să ma întrebe ce vreau să îmi aducă de la mec. îi zic, puțin bewildered de inițiativa lui, și îl aștept.

La 9.12 sună colega mea lipoveancă să întrebe dacă apar la testul de la Practica limbii. Eu îii zic ..da, dacă e totul în regulă, că îl aștept pe frat acum, sper să fie...totul...ok..cu..tata...

In momentul ăla mi s-au înmuiat genunchii. Suna frati-miu la geam, îi deschid, după ce intru cu botoșii in juma de m de zăpadă și întreb dacă îi tata ok.

Se uită lipsit de reacție la mie și îmi spune că totul e ok. Bun, răsuflu ușurata și purced întru mec.

După ce îmi aprind tigara, întreaba de examene etc, zic că încă nimic, apoi îmi zice 'Uite cum stă treaba, tata se simte cam rău și maică-ta vrea să ne ducem amandoi la Târgoviște cât mai repede.

Dau să iau telefonul, nu mă lasă, îl smulg, sun la mama. Răspunsul ei fără de vlaga, de om ce jelește de ore bune, m-a pun instantaneu pe jos. ' haide acasă, taică-tu nu se simte deloc bine.....' Și nimic mai mult.

Am făcut bagajele, am închis ce era de închis prin casă, căci tata mi-a lăsat un post it pe toc unde scrie:

' nu uita sa închizi apa, gazele, centrala. PS. Să nu ne dezamagești niciodată.'

Gonesc către gară, trenurile nu circulau. Am riscat să iau un maxi-taxi, ce a mers exemplar. Pe drum, sun pe mama și îi zic la cât ajung.

' e târziu, mamă..... e târziu.............'

/blanc.

Ajung acasă într-un final.

La ușa mea văd un capac de sicriu și o cruce cu numele tatei pe ea, lumânări și flori.

..................................................................................................................................................................







La ora 4 jumate tata se trezește și îi zice mamei că îi e rău. Îi zice că vrea haine de spital. Se așează pe patul meu, căci acolo era șifonierul cel mare, în fosta mea cameră.

Îi zice că nu poate respira, mama fuge afaă după taxi. (bl meu este între statia de taxi și spital.)

Nu era niciunul, vine în casă, să sune la ambulanță.

Cât iese după ambulanță, adică în maxcim 1 minut, tata era inconștient cu capul pe patul meu și voma sânge. A dat ochii peste cap și s-a dus. Cei de pe ambulanță nu l-au putut resuscita datorită bypassului.

Ora decesului, 5.20.

Infarct + embolie pulmonară.







Acum e rece și tare, probabil din cauza formolului.

Îi mângâi fruntea și parcă e mai încruntat decat mai devrme. Poate chiar nu se plânge la mort,noaptea.







Ieri mi-a spus că abia așteaptă să ajung acasă....

Sărbători fericite. Sper ca mâine să mă trezesc și tata să nu fi murit în patul meu iar acum să zacă fără de viață, pe un pat de satin.

Te iubesc, tată. O să am grijă de mama, promit. Eu o să mă descurc singură, ca de obicei. O să îți port ceasurile. Să știi că n-am uitat că mă duceai in serile de vară, la gară, să vad cum trece trenul. Și că mi-ai zis că în viață , trebuie să știu să îi spui povești atât unui parlamentar, dar și unui măturător de străzi. N-o să-mi fie nicicând rușine să mă uit în ochii tăi, tătică.

Te-ai urcat în tren prea din timp.

Ștefan Paraschiva, 51 de ani, eroul meu.