Satan se pisa in papucii mei.

Doua luni si totul e diferit. Schimbat, diferit, echilibrat, altfel. Zilele astea m-am mutat, Ne-am mutat. Mi-am parasit barlogul drag de burlaca, barlog pe care nu l-am dezamagit veci. 10 luni acolo au schimbat multe si pe multi. Pe mine doar m-a pozitionat intr-un unghi mai bun. In casa aia am plans, am urlat, am suferit, am disperat,am zambit, am dormit prea putin, am inceput capitole noi care erau menite din start sa ramana neincheiate, am iubit, am parasit, am fost parasita, am fugit, m-am temut, m-am zbatut, am renuntat, am ars rochii, am rupt blani , am scorojit pereti, am gatit, am curatat stiind ca se murdareste-as usual- , am adoptat, am renegat pe toti, m-am simtit abandonata, m-am abandonat,am abandonat, am respins, am pierdut, am sangerat, m-am abandonat tie si apoi, s-a oprit. 
Era timpul pentru ceva, nu neaparat ceva nou, ci altceva decat cu ce eram obisnuita. Mi-am futut patternuri si acum imi fac altele. Dumnezeule, cat imi ador rutina.
Nu zic ca e un nou inceput, yatta yatta, ce de inceput nu incepem acum. Ne-am futut creierii, ars emotiile si acrit sufletele cu altii, am avut amandoi un training bun. Si de  data asta stiu ce e de facut, si tu stii ce nu e  de facut, si Satan ne roade si plange in urma noastra.
Imi place sa impaturesc tricouri barbatesti, lungi si fun.
Imi place gustul de Marlboro, desi inainte il uram cu fervoare.
Imi place sa te astept acasa si sa fac liste cu ce ne mai trebuie prin casa, offf si cate ne mai trebuie!
Ador sa ma culc inaintea ta si sa te simt cand stingi lumanarile si te cuibaresti langa mine, ca un gips pe o fractura multipla.
Imi place sa iti servesc micul dejun inainte sa fugi la serviciu si sa stam la tigara pe balcon, minunatul nostru balcon imens-unde sunt acum, cu netbookul pe coapse,cu o punga cu amandine pe masa rosie si cu talpile in afara geamului- sa vorbim despre ziua ce-a trecut greu si sa facem planuri de viitor.


Ce nu-mi place e ca Satan s-a pisat in papucii mei, fix acum.


Hai acasa,imi lipsesti de la 8.38 la 23.

Uneori,

Imi doresc ca sangele ala sa ma inece cand dorm. Inca astept ziua in care sa-mi propun sa traiesc pentru mine, dar nu vreau. Pentru ca eu nu mai sunt in mine. E cate o bucata in fiecare om pe care l-am iubit , doua bucati mari din mine sunt moarte si ingropate la propriu. 
Pentru ca ma uit fugitiv in oglinzi mici si nu mai simt ca sunt eu aia care se uita inapoi.  E tare dezolant sa nu te uiti la tine, sa nu te uiti prin tine, sa privesti orice cu ochi uzati si mai reci decat te credeai capabila, sa nu te doara ce se intampla cu tine,sa nu te intristeze macar, sa incetezi sa iti pui intrebari pentru ca stii ca o sa iti raspunzi in sila. 
Iar eu, draga de  mine, n-o sa mor cu ochii vii. O sa am acea mazga groasa in inima, cum scria Marquez,o sa stiu numele tuturor in care mi-am lasat particulele si o sa fiu sigura ca nu le mai vreau inapoi. 
Pentru ca oamenii sunt cuminti cand dorm iar eu nu ma mai simt suficient de buna sa lucrez cu copii. 
Pentru ca ma gandesc incontinuu ce sa-ti fac, cum sa fac, ce sa zic , ce sa nu zic, ca sa nu iti las timp sa vezi vidul din mine. 
Pentru ca mi-e dor de tot ce n-o sa fiu de-acum si pentru ca n-o sa il fac vreodata mandru de mine, pentru ca n-ai  de ce sa fii mandru de mine.


 Pentru ca sunt un pseudosuflet mucegait si uzat, iar tu nu crezi in estetica uratului.
Si ultimul lucru pe care vreau sa-l fac e sa te dezamagesc. ia-ma in tine si fa cu mine ce crezi tu ca e mai bine. si mai bun.

30 aprilie,

in satul natal al tatei.


Intru in unul din magazinele de acolo  dupa tigari. Nu mai fusesem acolo de vara trecuta, cand am fost cu mama si tata, cand aveam o familie. A facut un chef, mandru ca i-a intrat fata la 6 facultati si a ales-o pe cea mai absurda. Am vizitat TOATE rudele, mai tot Topraisarul pe scurt, am inspirat praful bucolic si m-a dus la Acvariu. De la 6 ani il rugam in fiecare an sa ma duca. Vara trecuta m-a dus si ne-am plimbat de mana pe faleza, ne-am uitat in tacere la aceleasi valuri care se spargeau violent si am facut poze impreuna. 


Anul asta m-am dus singura in satul ala. Am reusit sa subtilizez doua fotografii vechi ale tatei , de la bunica, una dintre ele infatiseaza un tata inainte sa imi fie tata, pletos, cu figura de inger muncit, cu buzele mele, cu o chitara in brate, chitara ce o atingea cu mainile lui puternice si grasute, de care radeam mereu. Maini pe care inca mi le amintesc reci si rigide. Am pastrat-o in portofel, pentru ca il deschid mai des decat imi deschid sufletul. Cealalta poza, mai mica si mai veche, i-am dat-o mamei, care a  zambit dulce-amarui cand i-am daruit-o. 
.....Si ei ii  lipseste.


In fine. Intru in magazinul din sat sa iau tigari. Doua batrane au intrat in urma mea. Achit si ies. 


Iar in urma mea le aud soptind fals : " Uite, fata aia e  orfana. "

Us and them

E inca dimineata, dar mereu ma trezesc inaintea ta. M-am trezit cu miros de ceai de fructe de la Fares in nari, asa ca tocmai ce mi-am turnat unul in cana neagra si privesc cum se raceste. Aburi ies din cana precum ies din noi , pentru ca suntem unul. Saruturi necontenite abia ne lasa ragaz sa inspiram, dar pana la urma, de ce sa inspiram? Am facut o alegere inspirata  deja. Expiram tot timpul, toate toxinele si dam inapoi astora din exterior cianura de ne-au dat-o cu lingurite de unica folosinta. Pana acum. Pentru ca sunt surda si oarba la exterior. Pentru ca nu-i simt, pentru ca sunt insensibila la ei. 


Pentru ca tot ce am e pus in tine.


Eram de plastilina. M-ai upgradat la a  fi de fimo, iar atunci cand ma incalzesti, ma modelez cum simt eu si cum te simt ca ma vrei. A ta. Acolo. Acolo care e intotdeauna , de fapt, aici.


Si pana la urma , de ce nu m-as trezi devreme?
Daca privesc in fata, vad post-it urile de la tine, chitara ta, tricoul tau pe scaun. In stanga, prosoapele noastre ude, lalelele pe care mi le-ai daruit cand te-ai intors de la serviciu, parfumul tau, atomizatorul meu. In  spatele meu esti tu. Dormi ca un inger blond ce-mi esti, sa nu zic angel radios. Ai parul imprastiat pe perna neagra, bratele dezgolite si clavicula pe care stationeaza o raza de soare cu dinti. Ma abtin cu mare greutate sa te, orice. Esti linistit azi.
Oh, dar jos? ceva ne pazeste la capul patului. Sa fie buturuga? Sa fie urs? Sa fie niste papuci de casa?
Mnuuu, e puiul nostru iubit, pentru care am petrecut 10 ore pe tren si care imi mananca somnul in castronase colorate. Ne completeaza intr-un fel al lui. Lipsea din peisaj, acum este si cu atat mai mult simtim ca ne lipsea.

Labradorul nostru mic si cacacios, Satan. Nascut odata cu noi si adoptat de 1 mai, din Constanta.

Baietii mei dragi si cola, nu ne putem abtine, runs in the family!




Multumesc, iubitule.

Unde-ti sunt papucii?

....Ma intreaba de fiecare data cand imi aude talpile lipaind pe gresie, cand gatesc sau cand ma plimb frenetic prin casa. Dar mi-e atat de cald cu tine incat am cosmaruri doar de 3 ori pe saptamana... si dorm fara sosete.  


Iti ador entuziasmul cu care cauti ceva sa-mi impartasesti,entuziasmul cand te intreb ceva de care nu am habar si tu imi explici meticulos... Ce sa mai, entuziasmul.  Entuziasmul pe care l-ai avut cand m-ai trezit atat de implinit,pentru ca ai avut visul ALA, nestiind ca si eu aveam unul la fel de lucid ca si al tau in acelasi timp si mai placut decat o armata de Lenny. 
Pentru ca, ei bine, am vazut din gara ce groapa marianelor de afecte sunt in tine. Iar eu am cedat, am renuntat la toate scuturile de cacat si ma lichefiez odata cu tine, calda si curgatoare ca apa de la dusul ala minunat de inainte de somn.
  
Toata chimia aia... e ATAT de pregnanta! te-am imbratisat joi, dupa examen, si ti-am zis ca mirosi a bebelus. Daca stau bine si ma gandesc, bebelusii miros a tine. 
Nu nu, stai. e defapt un amestec de... lacramioare, freshly cut grass, magnolii, R.E.M. si bebelus. Imagineaza-ti astea intr-un blender cu lame de fulgi, care doar imprumuta esenta celor din el. 


Si da, e barlogul nostru.  Am avut atat de putine ocazii sa ma folosesc de sintagma "a mea " si celelalte variatii, dar si mai putine ocazii sa folosesc "al nostru". Pentru ca ma temeam  ca bula aia de sapun sa nu faca implozie din cauza procentajelor diferite ale daruirii.

Hihi, AL NOSTRU. 


Desi eu ma culc prima , singura ocazie pe care o am ca sa ma holbez la minunatul meu iubit este dimineata, caci m-am obisnuit matinala, mai ales de cand nu mai beau si tot ce mai e in mine e nicotina si salata.  Ma ridic usor, felinar ca o felina, incercand sa nu ma misc prea tare pentru ca, oh, daca ma misc putin, iti schimbi si tu pozitia, intotdeauna. Caut -ghici ce?- papucii, iau ibricul rosu, de varsta cu mine, si ma apuc de cafea. Scot laptele, zaharul brun, ma uit pe geam, torn cafeaua in cani si le pun pe langa tine, pentru ca mereu am fost curioasa daca treaba din reclamele Jacobs se intampla, iar Mythbusters nu au verificat-o, iar cafeaua mea e Amaroi. Stiu ca nu te trezeste , la dracu. Dar acolo le pun.
Apoi, caut tigarile, in speranta ca mai sunt doua, mi-o aprind pe a mea, ma asez in fund langa pat si il privesc. Ma abtin cu greu sa il ating, sa il , orice.
Of, sunt tare nerabdatoare sa gasim catelus! 


E asa de mult fum iar aceste flori de mucigai care nu cred in estetica uratului pentru ca, ei bine, uita-te la noi! ... aceste flori de mucigai se gasesc ca niste orbi prin fum, pentru ca te caut de atata timp.


 Si ....ai vazut ce intuitie am.

caut cu fervoare un catelus!

Ok, ieri am avut pornirea simultana de a adopta un catelus. Sa il pupam pe nasuc si pe burtica, sa il spalam impreuna si sa doarma cu noi in pat.
Asa ca am luat TOATE site-urile cu adaposturi, centre de adopite, etc, la rand.Am gasit in mare parte dubluri, caini de talie mare  si pechinezi. ( nu inteleg pechinezii.)


Asa ca lansez un strigat de disperare-eh, nu chiar- , de cunoaste careva vreun catel de adoptat, lasati aici niste date, ceva. Noi ne gandeam la ceva de talie medie, pentru ca nu stam la curte, cat de mic posibil , dragalas si complet. Ca orice femeie, vreau ceva pufos, pe care sa-mi vina sa-l pup si sa-i tricotez haine. 
Ne-am gandit sa adoptam pentru ca mi se pare usor exagerat sa dai 300 euro pe un catel, bani pe care nu ii oferi catelei din care a iesit, ci unui om care este stapan pe o viata de animal, nici aia nu inteleg. Si sunt atatea suflete care nu au pe cineva care sa-i iubeasca incat simt ca e cazul sa adoptam ceva.


Asa ca, PRETTY PLEAZE, daca stiti  ceva catelus , lasati aici un comentariu. :D


P.S. : Daca nu gasesc catel, ma apuc de facut copii. Ganditi-va la tineretea mea, va rog.