well this made me cry like a little girl today

Ai putina rabdare cat timp urmaresti poza . da si un zoom.

http://www.meh.ro/wp-content/uploads/2010/12/meh.ro6272a.jpg




This is so fucking sad. Mi-am pupat Sataneul de 20 de ori dupa asta, inca smiorcaindu-ma. Si regretand ca n-am avut un catel cat am fost copil.

( si ma gandesc ca fix in situatia asta am lasat-o pe mama singura acasa. Nu sunt deloc mandra de mine)

I just dont get it.

Mult prea des descopari niste lipsuri. Lipsa de timp, lipsa de profunzime, lipsa de trairi si de sentimente, lipsa de..mine. And i miss people i should not . Pun capul pe brate si ma balansez in..balansoar in timp ce scriu, la ora asta obscena vin de la serviciu pentru liniste. Ahhh, oamenii astia alergici la liniste, tematori de lipsa galagiei... grrr.

Maine vreau sa-mi fac o rochie, n-am mai facut ceva, orice, din iulie cred. I m just wasting myself. Si nu vreau sa-mi mai dau timp sa ma intreb ce e  cu mine, ce e  cu tine sau sa ma mai oftic ca trebuie sa mor.

Asa ca trag de timp sa termin tigara, ma uit pe poze ce trebuiau sterse -pentru ca e prea tarziu sa imi opresc sirul gandirii neomogene- si ma bag in pat langa blondul meu  cu ochi inchisi , sperand ca maine Satan nu il va mai roade pe Victor Hugo.



I'm in denial. Si neg ca imi displace.

Nimicnicie

Cam asta simt de ceva timp. Un nimic care nu e  Izabella. Pentru ca e o portocala mecanica, un popandau acerebrat.
Si pentru ca nu ma cunosti asa cum trebuie . Attention whore crystalized into knowledge whore. Si ghici ce, e ca o cola acrasi fara acid, singurul lucru familiar e aftertaste-ul de fiere de dimineata.

Te invidiez.

//And you can change his mind by opening your legs... /
It isn t very hard, try kicking them instead.//

Visez urat when in limbo

Nu mai suport caldura asta, de umiditate nici nu mai zic. Asud. asta e activitatea mea principala, goddamnit.

Noaptea trecuta am avut un vis groaznic si lucid de  la un punct incolo. Visam ca eram plecata in Targoviste la ai mei, nefastul era acasa, in Buc. Incepe un cutremur, fug eu, mama si tata afara. Pagube imense, blocul meu de 10 etaje era indoit ca o bucata ieftina de fimo de la etajul 2 in jos. Primul meu gand, in timp ce fugeam afara, era la Silviu, pentru ca dormea in buc, in blocul nostru cu bulina.
 Oamenii in jurul meu formasera o coada imensa, nu stiam pentru ce e, dar i-am lasat mamei vorba sa-mi pastreze loc si am fugit inapoi in bloc. Mi-a fost frica sa intru.... Dar am capatat niste coaie si am intrat pe partea mai putin indoita (stau la parter) , m-am urcat pe niste scaune si am intr4at pe geam, pentru ca imi vroiam telefonul neaparat!  Eram ingrijorata ca pentru propriul meu copil, si chiar eram, pentru ca nici de ala mic nu stiam nimic. Sun, nu raspunde. sun iar si iar si iar, ma gandeam ca o fi fugit afara si telefonul i-a fost smashuit sau ceva. Speram.
Ma intorc afara, era inca noapte si o lumina difuza imi facea tensiunea sa creasca exponential. Coada se terminase, ajunsese randul mamei sa treaca prin portita respectiva, din iedera, prin care trecusera toti oamenii respectivi. Il ia pe tata de mana si intra... se pare ca era un fel de cununie, ca sa trreaca mai departe impreuna. Eu le-am zis ca nu plec nicaieri fara Silviu si am fugit in bucuresti. Intre timp imi sun proprietara si o intreb daca stie ceva.  Raspunde pisicos, de parca a fost cutremur numai in DB, inchid nervoasa si ajung in Bucuresti. blocul era la fel de indoit ca cel al parintilor mei, intru si incep sa caut. Pana la urma il gasesc pe scari debusolat, in pantalonii mei de pijama. Incep sa lacrimez de usurare ca e ok si il iau in brate, dar dragul de el ma intreaba.. cine sunt.
In momentul ala incep stupefiata sa-i zic sa taie crapu si fac un rezumat micut al vetii noastre conjugale. Parca absent imi zice ca nu isi aminteste de mine dar e ok. Singura metoda de a-i demonstra ca nu mint si ca e safe cu mine era sa ii arat o poza cu noi.
Insa... nu avem NICIO POZA IMPREUNA.  muuuulti draci.
Eram ferm convinsa ca o imbratisare, o consolare sau un sarut o sa-i aminteasca de noi, dar amnezia aia il lobotomizase. Eram tare tare frustrata, dupa care m-am gasit in situatia in care ii explicam cuiva ca suntem impreuna de 2 ani si 8 luni si ma duceam catre jobul lui, avea un pub dragut. Era la bar si vine catre mine, la fel de amnezic, se lasa putin pe vine si imi saruta pantecele ocupat de cineva mic, pe care-l intreaba "ce faci ma frumosule, mai stai mult la copt? Hai odata,ma plictisesc."
In momentul ala ma apuca o durere de ovare inimaginabila , in somn si in plan real- durere de o am de cand m-am trezit- si iese din mine un ceva mic si blond, moment in care Silviu se hahaie la mine, imi zice ceva de puterea lui de convingere si eu il injur de maica-sa ca din vina lui ma dor toate alea si ghici ce, nu mai era absent. "Taci ma ca tie ti s-au aprins calcaiele dupa mine prima!" . I s-au umplut ochii, era el,isi amintea tot si era acolo.
Chiar  e nevoie de cineva in plus, ca sa ne simtim completi.

Foarte, foarte dubios visul ala. Am incercat sa ma trezesc dar nu puteam singura, tin minte ca m-a intrebat S ce am, ma trezeste, "ah, dormeai..scuze" si imi intoarce curu.  Fiecare cu jumatatea lui de saltea.... abia astept toamna.

Sunt tare debusolata. Trebuie sa fac o poza maine.

postare #100. Happiness included.

                   Ei bine, as fi vrut sa postez ceva minunabil si complecs, un ceva celebrational, dar...mnu.
Una peste altu', lucrurile  s-au schimbat radical din nou.
Satan e un caine mic, dar mare, care acum e ascultator, dragut si linge pisici maidaneze. Erm, in engleza suna mai bine:)) Doarme in cada sau la picioarele mele, e scump si pupacios si nu ma mai mananca, se caca de 2 ori mai mult in schimb si imi aduce politia la usa printre altele, dar iubeste pe mami si pe tati and we're proud!
Cu facultatea e  tricky, in sensul ca.. sunt la, ei bine, 3 facultati. Anul 2 la Unibuc la ce eram, eterna rusa-engleza si boboaca la Spanglish si la Resurse Umane. Sunt oareshcum mandra de mine c-am intrat la ultima. Restul sunt minuturi.
Cu casa... ei, cu casa e  bine, ne-am mutat cu succes, inca sunt de cumparat destule dar ne e bine. Simt ca mi-e barlog si incerc sa am grija de el.
Cu munca... hehe, am serviciu! E ok, am niste oameni minunati in echipa, imi place ce se intampla si nici nu mi-e rusine cu salariul.
Cu prietenii, mi-e dor de ei. Sa vina inapoi, as zice!
Cu mama........ Nu.
Cu barbatul e alta poveste. E o poveste minunata , care se intareste pe zi ce trece. And yes, that sounded porn! Sunt fericita, ma! Sunt saraca, fericita si iubesc. Mh, sunt obosita , lucrez de la 12 la 10 basically si asta ma face sa fiu usor fatalista dar din sept imi vine si leafa si o sa imi rezolv restul de facturi mai mult sau mai putin restante, mai mult sau mai putin corecte sau furate.
E tarziu, stau in dormitor si bat la netbook ca un apple fan -boy hipster- dar nu ma vede nimeni- , Satanul se uita de pe parchet cu ochisorii aia de cacat si cu gene luuungi, ca Big Gay Al, am un energizant mult  prea rece in tricou si um,o sa scap de tricou, o sa -mi beau energizantul si o sa-mi astept bijuteria de copil muncitor si blond de la serviciu. Ca are doua si isi fute creierii, timpul si sufletul muncind 16 ore pe zi. Thank god I have no gag reflex.


Gata, postare # 100. Sunt bine.

Vremuri cacacioase se anunta.

Si cand toti trag de cate o bucata din leshul meu, tu nu o faci.


Nu vreau sa plec niciunde, presiuni peste presiuni, iar linistea mea sufleteasca, daruita cu atata drag de tine, este considerata o dovada suprema de egoism, nemernicie, rautate, so on &so forth. De cand dracu e considerat egoism sa iti consolidezi propria-ti liniste sufleteasca? 
Casa aia ma omoara. Miroase a batranete, a tristete si soundtrackul e constituit din suspine, scandal, santaj emotional si durere comprimata in noduri in gat. 
Asta, in antiteza cu ce avem noi, ma omoara. Ma sufoca scandalul zlinic, schimbarile bruste de comportament, blamarile gratuite si nesabuite si tot ce am de facut e sa renunt la mine si sa imi inabusesc niste urlete. 
E greu, e greu. N-as pleca pentru nimic in lume din familia asta mica a noastra, e tot ce imi trebuie si ce ma tine cu capul deasupra apei jegoase sub care restul ma trage de picioare, stiind clar ca nu stiu sa inot.
Si stii bine ca n-as pleca pentru nimic in lume si pentru nimeni. Nici macar pentru mine.
Pff, de multe ori ma straduiesc sa-mi amintesc ultima oara cand am iesit din casa fara tinta, fara griji si fara vina. Si acum o fac, nu mi-e foarte clara ziua. 
Vreau doar ca lunile astea de ..fiere sa aiba un rost iar toamna sa racoreasca si ceva din tumultul de negativism clocotind. Sper sa ne stabilizam cu una cu alta, sper sa nu mai fie presiunile alea din afara, sper sa ma mobilizez si sa fiu lasata sa ma pun pe treaba ( pt ca, fie vorba intre noi, ma irosesc, oameni buni.) , sper sa suport fizic mai mult, sa ma lase dracu ulcerul asta in pace, caci se hraneste cu negativismul meu si rezulta sange.  Si sper sa nu ma mai vad vreodata nevoita sa fug din camera in care suntem amandoi in alta, doar ca sa nu ma vezi cum plang. 
Stii ce? sunt recunoscatoare. Esti acolo mereu si ai invatat cum sa ma misti, cum sa ma mangai ,cum sa ma inveselesti si cum sa ma lasi in pace.


2 luni cu mama. 2 luni fara casa noastra. 2 luni fara tine. Vai sa-mi fut una. O  sa fie orice altceva in afara de fun. Vacanta placuta si voo.